Mănăstirea Habra
Manastirea Habra cu hramul „Invierea Domnului” se afla pe locul numit din vechime „Habrul” in hotarul comunei Grosi, Municipiul Baia Mare, judetul Maramures, langa Ocolis la 7 km sud de Baia Mare, dincolo de dealurile care marginesc spre miazazi orasul, in peisajul minunat al Tarii Chioarului.
La 2 iunie 1600, „episcopul Efrem de la Habrul” semna astfel un act sinodal, la Suceava, unde venise la chemarea lui Mihai Viteazul. Domnul a unit sub sceptrul sau cele trei tari romane.
La 3 decembrie 1604, „Manastirea Habra din tinutul Chioar de deasupra Baii Mari” este atestata astfel, pentru prima data (impreuna cu Manastirea Peri de peste Tisa, astazi in Ucraina), intr-o scrisoare a episcopului Serghie al Maramuresului, ambele aflandu-se sub autoritatea sa.
Documentul exprima ingrijorare fata de nesiguranta in care se aflau bisericile si manastirile ortodoxe si bunurile acestora, fata de abuzurile savarsite impotriva lor, multe suferind distrugeri. Faptele se datorau, atat sprijinului pe care clerul romanesc il acordase lui Mihai Viteazul, cat si luptelor generate de Contrareforma.
La 1614, Manastirea Habra nu mai exista. Potrivit unui memoriu al preotilor si nobililor romani, din tinuturile Baia Mare, Chioar si Satmar, trimis la 15 septembrie 1614 autoritatilor vremii, manastirea ‘de opt ani s-a pustiit de tot’, calugarii find alungati de catre un nobil, cladirile, daramate, chiar si clopotul, luat. I-au fost rapite:campiile, luncile, viile, elesteele, ogoarele, livezile, padurile. Cererile romanilor de a se restitui proprietatea manastirii, spre a o reface, au ramas, se pare, fara un raspuns vreme de 400 de ani.
Contemporana cu Manastirea Peri – resedinta vechii episcopii a Maramuresului, Manastirea Habra, poate ea insasi resedinta arhiereasca, daruita cu o avere importanta si cu vechi privilegii, a avut aceeasi soarta si aceiasi ctitori si binefacatori- voievozii maramureseni din familia Dragosestilor, nepoti ai lui Dragos Voda, « descalecatorul » in Moldova. A fost construita, poate, in jurul anului 1400.
Dupa distrugerea manastirii, dar refuzand sa-i accepte lipsa, oamenii au creat si au pastrat, peste veacuri legenda unei biserici ingropate impreuna cu clopotul in mlastina de sub dealul Habrul. Aici, in noaptea de Pasti, « ardeau flacari », in timp ce, din adancuri, « clopotul vestea Invierea ». Au pastrat si obiceiul pelerinajului de Sf. Pasti, pe dealurile: „Habrul”, „Calugaresc” si “Galilei”.
S-a crezut multa vreme, datorita asemanarii denumirii, ca manastirea de pe “Habrul”, se afla undeva in Hebron. In anii ’70 a fost identificat aici, locul vechii manastiri, s-a reconstituit si s-a publicat istoria ei.
La 15 aprilie 1990, de Sf. Pasti, credinciosii din Grosi si Ocolis, in frunte cu preotii, au reluat pelerinajul si rugaciunile pe Habrul, dupa 30 de ani de interdictie. S-a hotarat si recladirea manastirii.
Sprijinul Episcopiei Ortodoxe a Maramuresului si Satmarului, reinfintata in noiembrie 1990, a intaistatatorului ei, PSSa Iustinian Chira, a fost hotaratoare pentru reinfintarea Manastirii Habra.
PSSa a incredintat misiunea inceperii lucrarilor de constructie, initial a schitului, apoi a manastirii, pr. Protopop Ioan Coltan, parohul Grosilor. In 1992 Primaria comunei Grosi a donat terenul necesar reconstructiei manastirii.
La 16 februarie 1999, Patriarhia Romana aproba infiintarea Manastirii Habra, ca manastire de maici. Ansamblul este proiectat de arh. Laura Zaharia. Dimensiunile Bisericii : I-21m ; L-18m ; 1-7-9m, arhitectura ei fiind inspirata de « Bolnita » Manastirii Cozia, pretios monument din sec. XVI.
In noiembrie 1997, cinci maici de la Manastirea Timiseni, jud.Timis, primesc sa se stabileasca, in conditii improvizate si precare, aici pe Harburul, spre a continua opera de reconstructie a Manasstirii Habra.
Din anul 1998, slujbele se oficieaza in spatiul amenajat la demisolul Bisericii. Clopotele mari, daruite de credinciosii din Grosi si Satu Nou de Sus, au fost sfintitein anii 1999-2003.
La 8 noiembrie 1999, Manastrirea Habra i se atribuie al doilea hram, al « Sf. Arhangheli MIHAIL SI GAVRIL », in memoria lui Mihai Viteazul, la 400 de ani de la intrarea in Alba Iulia, ca principe al Transilvaniei.
Casa Staretiei cu chilii si Paraclis se fala partial in folosinta din anul 2000. La 26 august 2001, se sfinteste « Capul lui Mihai Viteazul », monument in bronz (sculptor. Ioan Marchis), la comemorarea a 400 de ani de la martiriul voievodului roman, erou al Bisericii si al Neamului sau.
Constructia si dotarea bisericii si a intregii manastiri continua, cu contributia credinciosilor din Grosi, Ocolis, din imprejurimi si de mai departa, pentru care maicile de la Habra se vor ruga mereu. Cererile romanilor de a se restitui proprietatea manastirii, spre a o reface, au ramas, se pare fara raspuns vreme de 400 de ani.
