Mânăstirea Sf. Nicolae, Năsturelu
Mănăstirea Sfântul Nicolae se află situată în localitatea Năsturelu, judeţul Teleorman, pe Drumul Naţional C5 Zimnicea – Giurgiu. De la Drumul Naţional spre Dunăre distanţa până la mănăstire este de 1,8 km.
Aşezământul monahal s-a întemeiat pe locul fostei ferme de stat Luciu; după revoluţie, ferma a fost desfinţată, locul abandonat; vechile construcţii s-au degradat. Aceasta a fost cumpărată de Episcopia Alexandriei şi Teleormanului, apreciind că locul este prielnic întemeierii unui aşezământ mănăstiresc.
Mănăstirea se află pe pământul Bisericii Sfânta Vineri din Bucureşti, fiind donat bisericii în anul 1839 de către familia Herăscu – Năsturel, întemeitorul localităţii Năsturelu. În anul 1996 pământurile au fost redate Episcopiei.
Mănăstirea este un aşezământ de maici cu viaţă de obşte, care se străduiesc să împletească armonios rugăciunea cu ascultarea. Chiar dacă mănăstirea este nou zidită şi nu este încărcată de istorie, are o contribuţie duhovnicească şi culturală. Este izvor de duhovnicie şi uşurare pentru pelerinul trecător; pentru localnici este umbra istoriei care îi acoperă şi îi marchează permanent, fiindu-le reazem că au fost şi încă mai există aceste meleaguri.
Este balsamul care oblăduieşte şi leagă rănile românilor din această zonă a ţării. Pentru trecători este lumina care stârneşte curiozitatea de a pătrunde în interior şi izvor de cunoştinţă duhovnicească pentru cel care doreşte să se adape. La început de mileniu mănăstirea este o candelă aprinsă în sudul Teleormanului şi are rolul de a ţine strânsă legătura dintre viaţa monahală şi poporul din care s-a născut.
În octombrie 2002, prin venirea maicii starete Atanasia Ciorbagiu s-au început lucrările de ridicare a mănăstirii, îmbrăcând haina monahală în obştea Mănăstirii Pasărea de lângă Bucureşti, maică Atanasia a adus în obşte smerenia dobândită într-un locaş de veche tradiţie monahală, dar şi hotărârea de a înalta o manastire pe meleaguri teleormănene, s-a implicat direct în demersul activităţii de ctitorire, ostenindu-se împreună cu obştea la rugăciune şi muncă.
Iar în noiembrie 2002 s-a alăturat sora Elena Buta venită tot de la Mănăstirea Pasărea, fiind călugărită de Preasfinţitul Galaction cu numele de Ecaterina în Mănăstirea Sfântul Nicolae la 14 octombrie 2004.
În iulie 2005 vine ca preot duhovnic Părintele Hristofor Grigoraş de la Mănăstirea Crasna, judeţul Gorj. A fost o mare binecuvântare, venirea Părintelui Hristofor deoarece, s-a implicat direct în demersul activităţii de ctitorire, ostenindu-se împreună cu obştea la rugăciune şi muncă.
În septembrie 2006 se alătură două surori din judeţul Iaşi, că vieţuitoare ale mănăstirii, sora Gabriela Pătraşcu şi sora Mioara Grigoraş, contribuind la ascultările mănăstirii cu toată dragostea. În luna octombrie 2014 sora Gabriela Pătraşcu pleca din mănăstirea noastră la Mănăstirea Miclauseni în jud. Iaşi.
