Castelul Windsor, Anglia
Castelul Windsor, situat în comitatul Berkshire, Anglia, este una dintre cele mai emblematice și istorice reședințe regale britanice. Cu o istorie de aproape 1.000 de ani, acest castel nu doar că servește drept locuință pentru monarhie, dar și ca simbol al continuității și tradiției britanice.
Construcția Castelului Windsor a început în jurul anului 1070, la inițiativa lui William Cuceritorul, ca parte a unui inel defensiv de castele menite să protejeze Londra. Amplasat strategic pe un deal deasupra râului Tamisa, castelul oferea atât avantaje defensive, cât și acces facil la pădurile regale din apropiere, utilizate pentru vânătoare. Inițial, castelul era construit din lemn, având o structură tipică de motte-and-bailey, dar a fost reconstruit ulterior în piatră pentru a-i spori durabilitatea și securitatea.
De-a lungul secolelor, Castelul Windsor a suferit numeroase transformări și extinderi sub diferiți monarhi. Henric al II-lea a înlocuit palisadele de lemn cu ziduri de piatră și a construit primul turn al regelui. În secolul al XIII-lea, Henric al III-lea a finalizat zidul sudic și capela regală, care ulterior a devenit Capela Sfântului Gheorghe. Edward al III-lea a transformat clădirile fortăreței în apartamente regale, iar Charles al II-lea și George al IV-lea au reconstruit și redecorat aceste apartamente pentru a găzdui oaspeți de stat și membri ai familiei regale.
Capela Sfântului Gheorghe, situată în curtea inferioară a castelului, este un exemplu remarcabil de arhitectură gotică perpendiculară. Construită inițial de Edward al IV-lea și finalizată în 1528, capela servește drept loc de înmormântare pentru numeroși monarhi, inclusiv Henric al VIII-lea și Carol I. De asemenea, capela este sediul Ordinului Jartierei, cel mai înalt ordin de cavalerie din Marea Britanie, fondat de Edward al III-lea în 1348.
Castelul Windsor nu este doar o reședință regală, ci și un simbol al monarhiei britanice. În 1917, în timpul Primului Război Mondial, regele George al V-lea a schimbat numele casei regale din Saxe-Coburg-Gotha în Windsor, pentru a diminua sentimentele anti-germane din țară. Astfel, castelul a devenit nu doar o locuință, ci și o reprezentare a identității naționale britanice.
În noiembrie 1992, un incendiu devastator a afectat partea de nord-est a curții superioare a castelului, distrugând sau deteriorând peste 100 de camere, inclusiv Sala Sfântului Gheorghe. Cu toate acestea, majoritatea obiectelor de artă și mobilierului au fost salvate, iar restaurarea completă a fost finalizată în 1997. Astăzi, castelul continuă să fie utilizat pentru evenimente oficiale și ceremonii regale.
Castelul Windsor atrage anual milioane de vizitatori datorită istoriei sale bogate și arhitecturii impresionante. Printre atracțiile notabile se numără:
Casa de Păpuși a Reginei Maria: O replică la scară 1:12 a unei reședințe regale, complet echipată cu instalații funcționale, inclusiv electricitate și instalații sanitare.
The Long Walk: O alee de aproape trei mile, mărginită de copaci, care oferă vederi spectaculoase ale castelului și parcului său.
Ceasurile și șemineele: Castelul găzduiește peste 450 de ceasuri și 300 de șeminee, întreținute de personal specializat. Ajustarea tuturor ceasurilor pentru ora de vară durează aproximativ 16 ore.
Castelul Windsor reprezintă o combinație unică de istorie, arhitectură și tradiție regală. De la originile sale ca fortificație normandă până la rolul său actual ca reședință regală și atracție turistică, castelul continuă să fie un simbol al patrimoniului britanic și o mărturie a evoluției monarhiei de-a lungul secolelor.
