Cacica – Bazilica Adormirea Maicii Domnului

Localitatea Cacica este cunoscută atât prin salina existentă cât şi prin sanctuarul marian al Bisericii Catolice. Satul se află în nord-estul României, în „dulcea Bucovină”, la 40 km de Suceava şi la 18 km de Gura-Humorului. Numele de „Cacica” îşi are originea din limba slavă; kaczika înseamnă raţă, pentru că în regiune erau numeroase mlaştini cu stufăriş în care mişunau cârduri de raţe sălbatice. Pe la anul 1780 s-a descoperit zăcământul de sare din zonă, iar în anul 1791 s-a deschis salina şi au fost aduşi muncitori şi tehnicieni din diferite provincii ale Imperiului Habsburgic, cei mai mulţi fiind de religie romano-catolică.

Credincioşii catolici veniţi la muncă şi stabiliţi ulterior la Cacica au fost asistaţi spiritual de preoţii din Parohia Gura Humorului. Primul păstor sufletesc a fost, din anul 1795, preotul polonez Clemens. Întrucât în Cacica nu era un lăcaş de cult propriu, a fost săpată în masivul de sare o mare şi frumoasă capelă cu hramul „Sfânta Varvara„, la o adâncime de 25 m. Din anul 1799 a urmat preotul Iacob Bogdanovici care, în anul 1810, ajutat de administraţia salinei, a zidit prima biserică pe locul unde se află cea actuală.

Astfel, a luat fiinţă Parohia Romano-Catolică din Cacica. La sfinţirea primei biserici a fost adusă, de la o biserică armeano-catolică din Stanislawow o reproducere a icoanei miraculoase a Maicii Domnului „Madona Neagră” de la Czestochowa – Polonia. Nu se poate data cu exactitate apariţia icoanei, dar se presupune a fi din secolul al XVII-lea.

În jurul anului 1900, episcopul Iosif Weber, călugăr lazarist de lângă Suceviţa, ajunge la conducerea Episcopiei de Lemberg (Lvov) şi dă o nouă deschidere localităţii şi pelerinajelor de la Cacica. Dânsul încredinţează pastoraţia parohiei preoţilor lazarişti; dispune, îndrumă şi sprijină zidirea actualei biserici, începută în anul 1903 şi sfinţită solemn la 16 octombrie 1904, fiind de faţă şi arhiepiscopul de Cracovia, Iósef Bilczewski. Noua biserică a fost construită după un proiect din Polonia, în stil neo-gotic în crucieră, din piatră cioplită şi cărămidă roşie presată, are 40 m lungime, 23 m lăţime, 14 m înălţimea interioară, 50 m înălţimea turnului, fiind recunoscută astăzi ca adevărat monument de arhitectură, o „perlă a Bucovinei”.

Un deosebit interes îl prezintă şi „Grota Lourdes”, o reprezentare a grotei de la Lourdes din Franţa, construită în anul 1936, prin grija preotului Henryk Wóchowski, din piatră brută, având 12 m lungime, 5 m lăţime, 5 m înălţime, fiind încadrată de o galerie de 60 m lungime în formă de semicerc, susţinută de 20 de coloane din beton, ca spaţiu acoperit pentru pelerini.

Începând cu anul 1992 s-au executat lucrări ample de subzidire şi întărire a pereţilor bisericii, cu lucrări de drenaj, datorită terenului slab de sub biserică. S-a montat pardoseala de marmură din biserică, urmând a se continua cu amenajarea curţii interioare şi cu înlocuirea acoperişului bisericii, degradat cu trecerea timpului.

Din anul 1904 s-a hotărât celebrarea şi participarea oficială la hramul şi pelerinajul de la 15 august. Astfel, cultul icoanei miraculoase a Maicii Domnului de la Cacica şi pelerinajul din solemnitatea Adormirea Maicii Domnului s-au dezvoltat din ce în ce mai mult, iar numărul pelerinilor din ţară şi din străinătate a fost din ce în ce mai mare.

Ţinând cont de pietatea neîntreruptă şi profundă a credincioşilor şi mai ales de preţuirea acestui loc în perioada dictaturii comuniste, în anul 1996, biserica parohială din Cacica a fost declarată „sanctuar diecezan”, iar la 15 august 1997, prin decretul episcopului Petru Gherghel, având acordul Conferinţei Episcopale Catolice din România, sanctuarul din Cacica a fost declarat şi recunoscut drept „sanctuar naţional”.

Marea bucurie şi momentul culminant pentru Cacica a fost anul jubiliar 2000, când sanctuarul a primit titlul de „basilica minor„, titlu acordat de către Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea prin Congregaţia pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor, la 14 martie 2000, şi proclamat oficial la Liturghia solemnă a hramului din 15 august 2000, de către cardinalul Luigi Poggi, trimisul special al Sfântului Părinte.

* * *

Centenarul bisericii

În zilele de 9 şi 10 octombrie 2004, la Cacica, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la construirea şi consacrarea actualei biserici, au avut loc mai multe manifestări cultural-religioase, prin care s-a adus mulţumire lui Dumnezeu pentru timpul de har petrecut în faţa altarului Maicii Domnului din sanctuarul diecezan şi naţional.

Cacica se află în nord-estul României, la 40 de km de Suceava şi la 18 km de Gura Humorului. În anul 1785, s-a descoperit zăcământul de sare din zonă, iar în anul 1791, s-a deschis salina. Întrucât nu exista un lăcaş de cult propriu pentru muncitorii catolici, a fost săpată în masivul de sare o capelă cu hramul „Sfânta Varvara”.

În anul 1810, preotul Iacob Bogdanovici a construit prima biserică pe locul unde se află cea actuală. La sfinţirea primei biserici a fost adusă, de la o biserică armeano-catolică din Stanislawow, o reproducere a icoanei miraculoase a Maicii Domnului „Madona Neagră” de la Czestochowa (Polonia). În jurul anului 1900, episcopul Iosif Weber, călugăr lazarist, a ajuns la conducerea Episcopiei de Lemberg (Lvov). El a încredinţat pastoraţia Parohiei Cacica preoţilor lazarişti; a dispus, a îndrumat şi a sprijinit zidirea actualei biserici, începută în anul 1903 şi sfinţită la 16 octombrie 1904.

De asemenea, în anul 1936, a fost construită şi „Grota Lourdes”, o reprezentare a grotei de la Lourdes din Franţa. Începând cu anul 1904, s-a hotărât celebrarea şi participarea oficială la hramul şi pelerinajul de la 15 august. La 14 martie 2000, Sfântul Părinte, prin Congregaţia pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor, a acordat sanctuarului din Cacica titlul de „basilica minor”, titlu proclamat solemn la Liturghia hramului din 15 august 2000.

* * *

Deschiderea festivităţilor a fost făcută de către pr. Romuald Bulai, paroh de Cacica, după care a urmat o conferinţă despre istoricul comunităţii din Cacica, prezentată de pr. Alfons Zelionka, vicar de Suceava.

Apoi a avut loc un concert de orgă clasică, flaut, oboi şi vioară, susţinut de prof. Marcel Costea, însoţit de mai mulţi maeştri ai muzicii. Copiii din Cacica, Soloneţu Nou şi un ansamblu artistic venit din Polonia au susţinut un mic program artistic.

Seara, icoana Maicii Domnului a fost coborâtă din altarul central. A urmat Liturghia prezidată de PS Petru Gherghel, concelebrând PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureşti, pr. Ioan Ciuraru, ministru provincial, parohul comunităţii şi mai mulţi preoţi din ţară şi din Polonia. Păstorul diecezei a declarat în mod solemn deschiderea Anului Euharistic în Dieceza de Iaşi. După celebrarea euharistică a urmat adoraţia preasfântului sacrament.

A doua zi, dimineaţa, s-au celebrat Liturghii, după obiceiul locului, în mai multe limbi: la ora 9.00, în limba germană, pentru credincioşii din Suceava şi Gura Humorului, iar la ora 10.00, în limba polonă, celebrarea fiind prezidată de către episcopul auxiliar de Szczecin, PS Marian Blazej Kruszylowicz, înconjurat de mai mulţi preoţi veniţi special din Polonia.

Sfânta Liturghie de la ora 11.00 a fost prezidată de nunţiul apostolic Jean-Claude Périsset, însoţit la altar de PS Petru Gherghel, PS György Iakubinyi, arhiepiscop de Alba-Iulia, PS Cornel Damian, PS Marian Blazej Kruszylowicz, pr. Ion Ciuraru, un mare număr de preoţi şi credincioşi. În timpul predicii, nunţiul a scos în evidenţă importanţa cultului către Maica Domnului şi rolul pe care l-a avut acest sanctuar pe parcursul istoriei. Au fost prezenţi, de asemenea, şi ambasadorul Poloniei în România, ES Jacek Paliszewski, însoţit de preşedintele Uniunii Polonezilor din România, deputatul Ghervasen Longher.

La sfârşitul celebrării euharistice, episcopii prezenţi, împreună cu preoţii şi cu întreaga comunitate, au făcut consfinţirea către Fecioara Maria, după care s-a dat binecuvântarea finală cu icoana Maicii Domnului.