Tara Luanei

Splendida regiune a Muntilor Buzaului este cunoascuta ca si Tara Luanei. Desi este un nume feminin, Luana se spune ca a fost un rege intelept si un vraci extraordinar care atunci cand ii mureau ostenii in lupte, ii stropea cu apa vie luata din Valea Izvoarelor.

Tara Luanei sau Taramul Luanei se pare ca a fost descoperit in anii 1979-1980 de catre o expeditie scolara si datorita importantei care li s-a dat au fost declarate obiectiv al Ministerului Apararii Nationale.

Localnicii spun ca „Tara Luanei“ este „Poarta lui Dumnezeu“. Are legatura sau nu, se spune ca un grup de cercetatori japonezi au constatat ca aici se afla al treilea pol energetic al Pamantului ca importanta, primul fiind la Varful Omu.
Legatura acestei zone cu stravechea civilizatie sumeriana a facut-o cercetatorul Paul Lazar Tonciulescu, in cartea sa „De la Tartaria la Tara Luanei“. Am putea adauga faptul ca, in sumeriana, „Luana“ se traduce prin „Cei pe care Anu ii pastoreste“ sau, mai prozaic, „oamenii lui Anu“, Anu fiind zeul suprem la sumerieni, al carui simbol, al Soarelui, era o cruce cu raze sau o zvastica.Printre locuitorii din Muntii Buzaului  circula mai multe legende. Din cele cateva variante pe care le-am ascultat, cea mai bogata in informatii este cea a lui mos Toader, pe care l-am intalnit in zona lacului Gates, pascand vitele.
„Demult, tare demult, povestea Dumitru Toader, dincolo de munte era „Taramul Luanei” – Luana fiind o fiinta atotputernica ce pazea cu strasnicie portile unei cetati cu ziduri imense deasupra careia stralucea atat noaptea, cat si ziua un soare aidoma astrului zilei. Si cetatea era locuita de niste osteni viteji intru dreptate si netematori de moarte. Ostenii raniti in lupte erau condusi de Luana in „Valea Izvoarelor”, cele datatoare de apa vie si de apa moarta; si spalandu-si ranile cu acele ape miraculoase, acestia se vindecau pe loc. Numai Luana cunostea tainele izvoarelor. Cei care se incumetau sa le incerce singuri se imbolnaveau pe loc si mureau. Si au trait cei din cetate ani multi sub obladuirea Luanei pana ce au luat seama vrajmasi puternici, care manati de pizma, au venit inzauati, in care de foc, si au doborat soarele cetatii. Si cand soarele s-a prabusit, pamantul s-a cutremurat din temelii si mare prapad a fost pe lume… si de atunci pe locul cetatii, multi ani nici iarba n-a crescut si nici glas de pasare nu s-a auzit si nici picior de fiara n-a mai calcat. Despre toate astea vorbesc semnele tainice din pestera inteleptului.”

Expeditia pioniereasca de la acea vreme a descoperit o asezare umana necunoscuta, din epoca straveche, de proportii gigant ce era strjuita de un sant de aparare. Probe care atesta cea mai incredibila continuitate de viata in unul si acelasi perimetru, incepand din epoca pietrei cioplite si continuand, fara intrerupere pana in mileniul 1 e.n. Sub stratul corespunzator epocii pitrei cioplite a fost descoperit un numar mare de tuburi dintr-un material asemanator oxizilor metalici, dispuse in sol sub forma de radiator.
Intr-o alta grota, sub inciziile din epoca fierului a fost descoperita o scena de lupta de domeniul fantasticului. Dinspre stele, Terra este atacata de o nava spatiala propulsata de un lung jet de flacari. In intampinarea ei, de la sol, pornesc doua rachete de interceptare. In fata navei cosmice este un arc intins, cu sageata indreptata spre vehicului spatial. Probele arheologice rezultate din sondajele descoperite (unelte de silex, ceramica, segmente de tuburi etc.) au fost predate Muzeului militar central. Noutatile arheologice descrise sunt filmate pe pelicula color 16 mm. Pe materialul filmat este redat si perimetrul asezarii. Dupa dimensiunile suprafetei, abundenta materialului arheologic, fantastica continuitate de locuire in timp si perfectiunea sistemului de aparare, asezarea poate fi inclusa in mod cert in categoria davelor dacice. Cercetarile atesta ca asezarea a fost distrusa in mod instantaneu de un foc mistuitor – stratul de arsura (de o frumusete arheologica iesita din comun) se intinde pe toata suprafata asezarii, prezentand dovezi ca zona nu a fost devastata de un incendiu intamplator, ci caasezarea a fost distrusa si incendiata cu o furie nemaiintalnita, pamantul fiind ars pe o adancime de circa o jumatate de metru si in zona in care nu au existat constructii sau arbori; se pare ca navalitorii au intentionat sa arda pana si pamantul pe care a fost asezarea.

Vehementa distrugerii dovedeste ca asezarea avea si o functie simbolica. Dispunea de o pozitie ideala, beneficia de o aparare naturala formidabila care o facea inexpugnabila, oferea conditii excelente pentru ca populatia sa se retraga in munti in caz de infrangere militara ceea ce duce cu gandul ca ar putea fi vorba de una dintre capitalele lui Burebista.
In tinutul Luanei mai exista si alte grote: grota dacica cu inscriptii din toate epocile; grota Dionisie torcatorul; stanca salamandrelor, in apropierea izvorului lui Zamolxis, cum e numit acolo, si a stancilor Fecioarei, grota Iosif, sapata intr-o stanca de forma piramidala, Agatonul nou si Agatonul vechi (ruine), scaunul spatarului si altele.

Țara Luanei este localizată, potrivit legendei, în Munții Buzăului, iar pe raza localităților Colți, Bozioru și Brăești se află zece așezări rupestre locuite încă din vremuri îndepărate, dar și monumente ale naturii, în jurul cărora, de-a lungul timpului, s-au țesut numeroase basme și legende, precum și numeroase povestiri despre dispariții umane și fenomene paranormale.