Ghid turistic Elvetia
Aparitia Republicii Helvetica sau Elvetia, atat fizica cat si politica, a fost motivata de satisfacerea scopurilor Frantei. Mulhausen a fost alipit Frantei, parti din sud au fost luate si au fost date Italiei iar Neuchatel a fost complet luat. Teritoriul ramas a fost impartit in 23 de cantoane si, la fel ca in Franta, conducerea a revenit unui directorat executiv centralizat.
Umilirea suprema a fost insa data de obligativitatea de a alege intre semnarea unei aliante militare permanente cu Franta (care ducea la o pierdere a neutralitatii) sau anexarea completa. In anul 1803 s-a decis ca puteau avea cantoanele cvasi-suverane, neutralitate proprie si tortura judiciara. De asemenea, s-a decis ca alianta permanenta sa fie redusa la 50 de ani, iar Napoleon, prin Actul de Mijlocire, si-a luat titlu de mediator al Confederatiei elvetiene si, urmatoarea perioada, tara a putut sa-si vindece ranile.
Franta a fost invadata de armata elvetiana pe 3 iulie 1815. Tratatul de la Paris a recunoscut neutralitatea permanenta a Elvetiei, pe data de 20 noiembrie 1815. Granitele Elvetiei au fost stabilite in tratat asa cum sunt si in prezent. Confederatia a pierdut Mulhouse, dar a recastigat Geneva, Valais si Neuchatel, iar fostul teritoriu Basel a fost impartit cu Berna.
De-a lungul secolelor, Cantoanele impadurite au fost unite si dominate in mod progresiv de altii, al caror pamant era mai bun. Agricultura a evoluat atat de mult, incat pe la mijlocul secolului al XIX-lea, cea mai importanta activitate era productia de cereale.
La sfarsitul secolului al XIX-lea, tara producea doar cat avea nevoie pentru consumul intern pe 6 luni. Fermierii elvetieni si-au dat seama ca au revenit la punctul de plecare. Conditiile erau inca excelente pentru cresterea vitelor si a vacilor de lapte, astfel ca ei au investit inca o data in acestea.
Industria ceasurilor de mana si a celor de perete a fost obligata (mai ales de Primul Razboi Mondial) sa adopte metode de producere in serie pentru vanzari la export. Industria per total crestea, ajungand la un procent de 90% din productia mondiala. Pana in 1970, a scazut pana la 40 % si continua sa scada, in timp ce francul elvetian a castigat in fata altor valute, pe cele mai importante piete de export din industrie.
Desi, in prezent Elvetia este una dintre cele mai bogate natiuni, in intreaga sa istorie, ea a fost una dintre cele mai sarace. Elvetienii sunt grijulii cu banii, au o gandire ordonata, sunt constienti de mediu si acorda o deosebita atentie detaliului. De asemenea, elvetienii sunt buni la conducerea bancilor, a hotelurilor si a cailor ferate, dar si la fabricarea ceasurilor de mana si executarea unor proiecte ingineresti complexe.
Astazi, Elvetia e privita ca un refugiu pentru cei extrem de bogati, care nu sunt aici urmariti de paparazzi si de ziarele de scandal. Unii si-au facut singuri averea, cum ar fi Ingvar Kamprad, fondatorul firmei suedeze IKEA. altii au mostenit banii, asa cum este Leonard Lauder din Franta, conducatorul imperiului de cosmetice Estee Lauder.
In 1952, comediantul Charlie Chaplin (1889-1977) a scapat de vanatoarea politica initiata de Mc-Carthy in SUA, pentru a se muta in Corsier, unde a initiat un nou curent in industria divertismentului. Elvetia le-a devenit patrie unor actori precum Audrey Hepburn sau unor scriitori precum Noel Coward sau actorului si scriitorului Peter Ustinov. Printre faimosii absolventi ai unei scoli din Elvetia se numara si Diana, printesa de Wales.
Avand in vedere tot acest noian de celebritati ce si-au stabilit rezidente semi-permanente aici, este lesne de inteles de ce Elvetia, obiectivele sale turistice si modul sau de viata, sunt atat de apreciate in randul turistilor de la noi. Fie ca este vorba despre Alpii Elvetieni ca destinatie principala de vacanta, fie ca este vorba despre unul din orasele reprezentative ale sale, Confederatia Helvetica simbolizeaza, pentru multi, civilizatia vestic-europeana si reuseste sa atraga, ca un magnet gigantic, milioane de turisti in fiecare an.
