Mănăstirea Paltin Petru Vodă

Mănăstirea Paltin – Petru Vodă, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, este ctitoria părintelui arhimandrit Justin Pârvu, considerat unul din marii duhovnicii ai României, supranumit Duhovnicul Neamului, pentru dragostea şi jertfa cu care părintele şi-a slujit neamul, fiind întemniţat 17 ani în închisorile comuniste. Mănăstirea, care se află la 35 km. distanţă de oraşul Târgu-Neamţ şi adăposteşte o obşte de peste 150 de maici, a fost iniţial aşezământ social-filantropic al m-rii Petru Vodă, în timp obţinând şi titlul de mănăstire.

Istoricul ţinutului

Documentele istorice mărturisesc că viaţa monahală în aceste ţinuturi a existat încă din timpuri îndepărtate. În sec. al XVI-lea, pe la anul 1500, existau în preajma Ceahlăului numeroase sihăstrii, printre care şi Sihăstria de la Călugăreni cu Schitul Buna-Vestire.

Aici, într-o noapte de septembrie a anului 1538, întâlnind nişte sihaştri, a poposit Petru Rareş, fiul domnitorului Ştefan cel Mare, alungat de pe tron de către turci şi trădat de boieri. În tulburarea lui sufletească, domnitorul alungat, găseşte aici mângâiere şi întărire, căci pustnicii călugări, după ce l-au „omenit” creştineşte, l-au binecuvântat şi i-au prevestit că va ajunge din nou domn al Moldovei. Atunci domnitorul le-a lăsat călugărilor hainele domneşti şi centura şi le-a promis că dacă se va întoarce la domnie, le va construi aici o biserică, mai încăpătoare decât micul lor paraclis.

După ce se va întoarce în a doua sa domnie (1541-1546), Petru Rareş va construi pentru binefăcătorii lui de la Sihăstria Călugărenilor o biserică de lemn, cu hramul Buna – Vestire, ce a dăinuit peste trei secole, până în preajma reformei lui Al. Cuza, când ultimii călugări se retrag la Mănăstirea Neamţu, iar biserica este coborâtă din munte şi aşezată în satul Largu, funcţionând până astăzi ca biserică de parohie. Locurile acestea se numeau la început „Poienile”, „Valea Călugărilor”, „Poienile Călugărilor” sau „Călugăreni”.

Tot în această zonă şi-au găsit refugiul mulţi români ortodocşi din Ardeal, care erau persecutaţi de grupările radicale catolice şi protestante din Imperiul Habsburgic. În secolul al XVIII-lea, sate întregi de ortodocşi, în frunte cu preoţii lor, vor trece munţii în Moldova pentru a scăpa de persecuţiile religioase, prigoana pentru uniaţie a Imperiului Austro-Ungar având în frunte armata condusă de generalul Bukow, în anul 1761.

Aici îşi vor înfiinţa sate şi îşi vor construi biserici, ducându-şi mai departe viaţa de credinţă cu fraţii moldoveni. Aşa au luat fiinţă satele „Poiana Largului” şi „Poiana Zăvoiului”, de pe malul stâng al râului Bistriţa şi apoi „Poiana Teiului”, pe malul drept al Bistriţei.

Aşa este şi cazul Bisericii Sf. Gheorghe din satul Petru – Vodă, construită pe la anul 1780 de către ieromonahul Toma. Acest Toma venise cu un grup de români din Transilvania, în vremea persecuţiilor maghiare şi a ridicat biserica, ajutat de un boier din nordul Moldovei, cu numele de Ioan Coroiu. Acesta şi-a pierdut viaţa pe râpa pârâului la o vânătoare, de unde a rămas numele pârâului de Coroiu. Datorită apropierii de graniţa cu Ungaria, în acest ţinut a fiinţat, cu mult înainte de 1700 şi o şcoală religioasă unde predau monahi, spre a face faţă propagandei catolice ungare.

Rezistenţa ortodoxă în aceste ţinuturi a fost susţinută de monahii mănăstirii Neamţu, ucenici si Sf. Paisie Velicikovski, care îşi trimitea călugări şi preoţi spre catehizare, înfiinţând aici schituri, şcoli şi susţinând cursuri de cateheză ortodoxă.

Având în vedere această intensă viaţă duhovnicească din aceste ţinuturi de-a lungul istoriei, părintele Justin Pârvu, mânat de Duhul lui Dumnezeu, a înfiinţat aici două mănăstiri: Mănăstirea Petru-Vodă, închinată Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil, precum şi memoriei martirilor şi mărturisitorilor din închisorile comuniste de pe tot cuprinsul României, şi o altă mănăstire de maici, mănăstirea Paltin, cu hramul Adormirea Maicii Domnului şi Sf. M. Mc. Pantelimon.

Începuturile Mănăstirii

Începuturile acestei mănăstiri se regăsesc undeva în jurul anului 2000, când părintele Justin Pârvu, duhovnicul mult căutat de la Mănăstirea Petru – Vodă, îşi arătă dorinţa de a înfiinţa un aşezământ social – filantropic pentru românii nevoiaşi. Iniţial nu s-a urmărit ridicarea unui aşezământ monahal de mare amploare, părintele Justin Pârvu dorind a amenaja un loc simplu, unde cei nevoiaşi să fie mângâiaţi întru neputinţele lor: oameni sărmani, bolnavi, bătrâni şi copii neajutoraţi pentru care societatea nu a găsit loc, timp sau resurse.

Pentru început, în anul 1999, părintele Justin a amenajat un mic azil, o mică bolniţă, unde să poată vieţui câteva maici bătrâne, bolnave, puţin mai jos, la 3 km. distanţă de Mănăstirea Petru – Vodă. În timp, aici s-au retras şi unele maici cu instruire corespunzătoare: maici cu studii superioare în medicină generală, stomatologie, asistenţă socială şi în pedagogie. Pe lângă un corp smerit de chilii, locul s-a îmbogăţit cu un laborator destinat preparării plantelor medicinale şi cu un paraclis închinat Sf. M. Mc. Pantelimon pentru săvârşirea sfintelor slujbe.

Centrul social pentru copii

Din dorinţa de a oferi un sprijin moral şi material copiilor nevoiaşi, Fundaţia „Justin Pârvu” întemeiată la iniţiativa părintelui Justin a construit între anii 2000 şi 2001 un aşezământ pentru copiii săraci, lipsiţi de cele mai elementare mijloace de acces la educaţie. Acest centru social pentru copii funcţionează cu binecuvântarea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei şi adăposteşte în prezent 20 de şcolari, clasele I-VIII. Copiii merg la şcoală în sat cu un microbuz al mănăstirii, iar după-amiaza maicile îi supraveghează la lecţii. Copiii de la Mănăstirea Paltin primesc o îngrijire deosebită şi o educaţie aleasă din partea maicilor. Fie că învaţă, se joacă sau se roagă, copiii de la Mănăstirea Paltin se află neîncetat sub Acoperământul Maicii Domnului.

În ziua de 8 noiembrie 2005, P.F. Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, a sfinţit biserica „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil” a Mănăstirii Petru-Vodă. Cu această ocazie au fost sfinţite şi unele clădiri ale aşezământului mănăstirii de maici, printre care şi centrul social pentru copii, a cărui construire a fost finalizată în anul 2001.

Biserica

În anul 2003 se va pune temelia pentru o biserică mai mare, care va fi construită din lemn de brad, pe o fundaţie de piatră de către o echipă de meşteri populari din Maramureş. Aceştia vor lucra şi lemnul necesar celorlalte clădiri ale aşezământului.

Planul Bisericii este treflat, cu două abside laterale, urmând linia arhitecturală a stilului maramureşean. Acoperişul cu streaşină largă şi cu partea din spate alungită într-un semicerc larg aminteşte de ctitoriile ştefaniene. Pereţii interiori au fost împodobiţi cu pictură de către pictorii Purice din Cernăuţi, în tehnica frescă, aparţinând stilului bizantin. Catapeteasma şi stranele au fost sculptate în lemn de stejar.

Biserica adăposteşte o raclă de preţ cu sfinte moaşte ale Sfinţilor: Sf. M. Mc. Pantelimon, Sf. Mucenic Iustin Martirul şi filosoful, Sf. Mc. Cristina, Sf. Mc. Natalia, Sf. M. Mc. Ecaterina, Sf. M. Mc. Justina, Sf. M. Mc. Tecla şi veşmântul Sf. Spiridon, precum şi ale unor mărturisitori căzuţi în închisoarea de la Aiud.

Sfinţirea Bisericii Mănăstirii Paltin a fost făcută de către Preasfinţitul Calinic Botoşăneanul pe 2 noiembrie 2008, la slujbă participând şi părintele Justin Pârvu, ocazie cu care a şi fost numit arhimandrit.

Spitalul

În anul 2006, s-a început construirea unei noi clădiri cu scop social, pentru bătrâni şi bolnavi, vechea bolniţă fiind dezafectată. Azilul de bătrâni din incinta Mănăstirii Paltin este dotat cu 40 de paturi, cabinet de medicină generală, o sală de tratamente, un cabinet stomatologic, un ecograf, un cabinet de fizioterapie şi o farmacie, toate întreţinute de maici care au studii medicale corespunzătoare. Acest azil are şi un paraclis cu hramul Sf. Spiridon.

După anul 2006 şi până în prezent a urmat construirea unor corpuri noi de chilii pentru maici, o trapeză nouă, clopotniţa şi celelalte dependinţe necesare unei mănăstiri.

Maicile din aşezământul social de la Petru – Vodă se nevoiesc neîncetat înspre mântuire din zori până în miez de noapte: ziua o dedică îngrijirii şi slujirii copiilor şi bătrânilor, în vreme ce noaptea o închină întotdeauna rugăciunilor, slujbelor şi nevoinţelor personale. Slujba de noapte începe la miezul nopţii şi până în zorii dimineţii maicile pomenesc pomelnicele credincioşilor şi psalmodiază întru slava lui Dumnezeu. Rânduiala slujbelor din mănăstire urmează fidel regulilor Tipicului Sf. Sava cel Sfinţit.

Pe lângă slujirile social-filantropice, maicile îndeplinesc şi multe alte ascultări, precum grădinăritul, creşterea animalelor, brodarea de veşminte preoţeşti şi costume naţionale, croitoria, litografierea şi zugrăvirea de icoane bizantine, editarea unor cărţi şi a unei reviste de învăţătură ortodoxă intitulată „Atitudini”.

O parte din maici se ocupă cu culegerea şi prelucrarea plantelor medicinale, valorificând bogăţia fito-terapeutică a împrejurimilor. În cadrul unui laborator se prepară medicamente naturiste: creme, siropuri, uleiuri şi tincturi pentru o gamă largă de afecţiuni.

Aşezământul social-filantropic al mănăstirii Paltin reprezintă încununarea activităţilor părintelui Justin Pârvu de zidire duhovnicească şi de lăcaşuri de ajutorare pentru credincioşii de pretutindeni, aflaţi în nevoi, o pildă de lucrare creştină pentru Biserica zilelor noastre, similară celei înfăptuite de Sf. Vasile cel Mare pentru Biserica timpului său.

În prezent, în această mănăstire vieţuiesc 160 de maici, sub oblăduirea călduroasă a maicii stareţe, Monahia Justina Bujor.