Schitul Pocrov
La circa 4 km sud-vest de Manastirea Neamt sub poala muntelui „Chiriacu” se afla asezarea monahala cunoscuta sub numele de Pocrov. Aceasta asezare este situata intr-o poiana cu paduri seculare, iar cu cat te apropii mai mult de schit se profileaza clopotnita si biserica cu trei turnuri, cu hramul „Acoperamantul Maicii Domnului”.
Ctitorul acestui schit a fost un transilvanean nascut in anul 1674, in satul Gledin din tinutul Bistritei, iar in anul 1697 a fost tuns in monahism, primind numele de Pahomie, ca apoi in schimnicie sa primeasca numele de Pimen.
Dupa o arhipastorire de sapte ani se intoarce inapoi la Manastirea Neamt si dupa cateva zile s-a retras in poiana sa impreuna cu ucenicii sai: Sofronie, Mardarie, Lazar, Dosoftei, Ioanichie si a inceput constructia bisericii de lemn pe temelie de piatra in plan treflat cu pridvor, pronaos, naos si altar. Catapeteasma este ornamentata in stilul vremii cu flori scluptate in lemn, iar icoanele sunt executate in maniera picturii bizantino-atonita.
Autonomia pe care Pahomie o dorea pentru ctitoria sa a fost mereu amenintata si aceasta se vede din innoirile asezamantului de cei care au respectat legamantul lui. In anul 1726, Mitropolitul Gheorghe al Moldovei, fiind calugar de Neamt, a reinnoit hotararea ca Pocrovul sa ramana fara suparare din partea Manastirii Neamt, intrucat aceasta a fost dorinta ctitorului „raposatul fratele Pahomie, care a ajutat Manastirea Neamt cu multe de toate ”.
La intai septembrie 1755, Episcopul Ioanichie al Romanului, fost staret al Neamtului si ctitor la Vovidenia, dupa ce facuse multe danii si imbunatatiri la Pocrov a dat o „carte” , prin care confirma independenta schitului Pocrov cu aceeasi motivare pe care o facuse si Mitropolitul Gheorghe.
Pana la sfarsitul vietii sale, Pahomie s-a ingrijit de ctitoria sa, amintindu-si mereu „locurile unde-si inchinase intai viata lui Dumnezeu” si de aceea „trimitea necontenit, ori facea sa se daruiasca de altii, carti folositoare de suflet ”.
Cuviosii parinti de la Pocrov au tinut candela aprinsa si au copiat carti de mare valoare spirituala. Intre obiectele de cult la Pocrov sunt icoane, cruci, chivote, potire, discuri si o icoana „Acoperamantul Maicii Domnului” care poarta semnatura lui C. Lifticar (1856). Schitul Pocrov numit si „Poiana raiului” este un adevarat loc al linistii unde au trait multi parinti iscusiti cu o viata duhovniceasca foarte aspra.
Multi dintre ei au intemeiat si au condus si alte schituri. Egumenii de la Pocrov s-au ostenit si au intretinut schitul in stare de functionare atat chiliile, cat si biserica. In anul 1847, in timpul egumenului Nicanor Tudurii, s-a mai adaugat un corp de chilii, iar in interior a fost amenajat un paraclis cu hramul „Adormirea Maicii Domnului.
