Mănăstirea Bucium
La poalele Munţilor Făgăraş, în apropierea satului Bucium din judeţul Braşov, în inima ţării, se înalţa şi desăvârşeşte prin dragostea şi eforturile credincioşilor un bastion al credinţei Neamului Ortodox Român, o cetate pentru pacea tuturor.
Mănăstire a sfintelor ortodoxe şi româneşti tradiţii, lăcaşul de cult de la Bucium este osândit flăcărilor în 1761 când monahi, parte ai locului, parte cautând adăpost în faţa vitregiei vremurilor, ard odată cu vechea biserică. În 1928, Regina Maria purcede împlinirii unui îndrăzneţ şi amplu proiect, menit să edifice pe locul vechii Mănăstiri Bucium, Mănăstirea “Întregirei Neamului”, însa timpurile interbelice îi răpesc sorţii de izbândă.
Pronia Cereasca se face auzită în 1953, când rugămintea credinciosului “Moş Ilie”, însoţit de tânăra familie Şandru, aduce binecuvântarea şi aprobarea de construcţie a bisericii de la Bucim, iscălită cu dragostea şi harul Înalt Prea Sfinţiei Sale, Mitropolitul Bălan.
De astă dată însă, opresiunea regimului se răsfrânge nefast, îngrădind drumul spre zidire. Trebuind “cu preţul vieţii” să ridice mănăstirea, familia Şandru vede strădania de jumătate de veac împlinindu-se în 1990, cănd I.P.S. Dr. Antonie Plămădeală, Mitropolit al Ardealului, apreciază şi aprobă iniţiativa întru zidirea Mănăstirii Bucium, iar la 6 August 1995 sfinţeşte Biserica între timp înălţată.
Truda şi rugăciunea obştii, sub binecuvantarea ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române, încununată de dragostea credincioşilor şi eforturile “Doamnei de la Mănăstire” au continuat cărămidă după cărămidă, înălţarea şi îngrijirea întreg ansamblului mănăstiresc.
Biruind Bucium peste zbucium, în vara anului 2009, sub harică şi binecuvantată dăruire, părintele arhimandrit Visarion Joantă, Exarh al mănăstirilor aşează cunună duhovniciei Mănăstirii în dragostea şi înţelepciunea protosinghelului Ieronim Tămaş.
La inceputul lui 2015, Înaltpreasfinţitul Dr. Laurenţiu Streza, Mitropolit al Ardealului şi Arhiepiscop al Sibiului, pecetluiește obștea lăcașului de Bucium numindu-l stareţ pe ieromonahul Teodosie Stejar.
Amenajarea pridvorului bisericii, schimbarea instalației termice în biserica, realizarea unui ansamblu de porţi sculptate la intrarea în curtea mănăstirii, monumentul “Cruce a celor fără de cruce” în cimitirul mănăstirii, sunt doar parte din proiectele în curs de desfăşurare.
Nevoile permanente ale acestui edificiu al Păcii trec parcă mai uşor, iar nădejdea izbăndei rămâne vie în truda spre zidire, în glasul rugăciunii obştii, în frumuseţea şi liniştea acestui colţ de rai.
Şi neclintiţi în imn de slavă, părintele stareţ Teodosie, părintele duhovnic Ieronim, întreaga obşte, sub binecuvântarea şi harica îndrumare a ierarhilor Bisericii noastre îşi înalţă ruga, facând ca Sfănta Slujbă să răsune neîncetat, după rânduiala sfintei noastre Biserici.
