Mănăstirea Luncanii De Sus
Aşezată într-un loc pitoresc aparte, din judeţul Timiş, înconjurată de pădurile ce acoperă Munţii Padeşului, Mănăstirea de la Luncanii de Sus – cu hramul pe 1 octombrie – este zidită pe unul din versanţii muntelui străbătut de râul Bega, la aproximativ un kilometru de drumul ce face legătura între localităţile Româneşti şi Luncanii de Sus.
Este un loc care, prin liniştea şi frumuseţea lui, odihneşte şi înalţă spiritual, pelerinului aducându-i parcă aminte de pădurile şi vaile Athosului.
Aşezământul monahal din satul timişean Luncanii de Sus a fost înfiinţat în anul 2001, cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Părinte Nicolae, Mitropolitul Banatului, şi organizat ca mănăstire de maici cu viaţă de obşte. În prezent, mănăstirea cuprinde 5 vieţuitoare, stareţă fiind stavrofora Filoteea Nistor.
Arhitectura lăcaşului de rugăciune încearcă să îmbine armonios tradiţia locală şi, în general, românească, cu cea eclesial ortodoxă, fiind expresia experienţei şi râvnei comunităţii monahale de înălţare şi comuniune spirituală cu celestul.