Mănăstirea Crasna, județul Prahova
Lăcaşul de cult, ale cărui atestări documentare ne poartă în secolul al XVIII-lea (1745), se află la 50 de Kilometri de Ploieşti, pe raza comunei Izvoarele, în pădure, lângă pârâul Crasna, la poalele munţilor Ursoaia.
Primele documente arată faptul că aici era un schit de călugări, având o biserică de lemn cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”.
De-a lungul vremurilor, locul a cunoscut o serie de transformări, dar niciodată nu şi-a schimbat-o pe cea iniţială, de a fi o „poartă“ către Dumnezeu. A fost loc de rugăciune, a fost loc de învăţătură, fiind înfiinţată o şcoală (în sec. al XIX-lea) pentru copiii din satele vecine, a fost loc de refugiu, dar şi ţintă a hoţilor.
Din 1964, schitul a început sa fie refăcut, graţie staretilor Ghedeon, Galaction şi Nicodim, iar din 2001 a fost transformat în mănăstire.
Dupa revolutia din 1989, prin stradania PC staret Galaction Stanga (actualul Episcop al Alexandriei si Teleormanului), ajutat de obste si credinciosi, s-a construit un monument al eroilor pictat de Ioan si Daniela Moldoveanu, o cladire cu etaj pentru oaspeti, iar alaturi de ea o alta cladire masiva din caramida si piatra, cu doua etaje, cu chilii pentru calugari.
S-a ridicat o noua biserica din caramida si beton, acoperita cu tabla. Este o constructie dubla, care are si un paraclis. Din anul 2001 schitul s-a transformat in manastire.
Încă de la începutul secolului al XV-lea, pe Valea Prahovei și a Teleajenului, s-au constituit mici comunități monahale. Mănăstirea Crasna a fost întemeiată probabil de câțiva sihaștri de la Văleni la începutul secolului al XVIII-lea.
Prima atestare documentară, un act de donație în care se arată că aici era un schit de călugări având o biserică de lemn, datează din anul 1745. Zidirea actualei biserici a început în anul 1824, ctitorită de postelnicul Constantin Potlogea, ca biserică de mir pentru satul Băjenari, unde se refugiaseră locuitorii din împrejurimi după 1821, din cauza năvălirii turcilor.
La 6 mai 1828, când s-a făcut sfințirea bisericii, episcopul Chesarie al Buzăului a sugerat reînființarea obștei monahale. Primul stareț a fost chiar ctitorul Constantin Potlogea, călugarit cu numele de Chelasie. Constantin era fiul preotului Radu Potlogea, care îi lăsase o frumoasă avere drept moștenire.[2]. Chelasie doneză schitului moșia sa și construiește chilii din lemn pe care le populează cu călugări aduși de la Cheia, Ciolanu.
La doar un an și jumătate de la începerea lucrărilor, de ziua Sfântului Ierarh Nicolae, în anul 1829, Episcopul Chesarie al Buzăului avea să sfințească biserica Schitului. Pictura a fost executată de către Costache Eliadie în anul 1834, în timpul stăreției condusă de Ieromonahul Teofan.
În 1836, Nicolae, singurul fiu al starețului Chelasie, se călugărește după moartea soției, cu numele de Nil monahul și donează și moșia sa schitului. Starețul înființează aici o școala pentru copiii din satele vecine, care, în timpul cursurilor, stăteau în internatul schitului pe cheltuiala acestuia.
Secularizarea averilor mănăstirești în 1864, face ca schitul să decadă și cei 2-3 călugări care au mai rămas l-au închinat mănăstirii Cheia și i-au schimbat și numele în schitul Crasna. În 1920, când mai avea un singur călugar, mănăstirea a fost jefuită de ocnașii de la Slănic. Din 1964, în plină perioadă comunistă, schitul a început să se refacă, grație stareților Nicodim, Ghedeon și Galaction.
Astăzi este un loc în care creştinii îşi pot alege o zi de pelerinaj fie primăvară, vara, cât şi toamna, complexul monahal având patru hramuri: „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ (21 mai) – hramul bisericii vechi, „Acoperământul Maicii Domnului” (1 octombrie) – hramul bisericii noi. Locaşul mai cuprinde un paraclis închinat Sfinţilor Români (Duminica a 2‑a după Rusalii), sfinţit în anul 2007, iar de sărbătoarea Sfântului Prooroc Ilie (20 iulie) este hramul altarului de vară.
Cine ajunge aici, poate rămâne şi peste noapte, într-una dintre camerele special amenajate în acest complex. Nu este perceput un anumit tarif, dar sunt bine primite produsele alimentare sau de orice fel care fac trebuinţă într-o mănăstire.
Ca să ajungi la această mănăstire îți trebuie o mașină 4X4 sau poți face o scurtă drumeție de aproximativ 30 de minute.
