Schitul Oituz
Schitul Oituz este un schit de calugari situat in comuna cu acelasi nume din judetul Bacau, ridicat intre anii 2000-2003. Biserica din lemn a fost inaltata sub hramul „Nasterea Maicii Domnului”, impresionand prin simplitate si solemnitate.
In jurul anului 1993, 4 tineri cautau fiecare in felul lui sa gaseasca odihna sufletului si sa obtina o cunoastere mai presus de ce le oferea lumea aceasta. Dupa multe zbateri interioare, bunul Dumnezeu, le-a randuit un duhovnic in persoana parintelui arhimandrit Isaia Tugurlan, duhovnicul man. Bogdana Bacau.
Dupa o perioada de 4 ani in care parintele a reusit sa nasca in ei dorinta arzatoare de mantuire si sa puna temelia pentru o viata duhovniceasca, i-a incurajat sa aleaga viata monahala si sa intre in manastire.
Primii pasi pe calea monahismului i-au facut la manastirea Runc langa orasul Buhusi, manastire in care au stat o scurta perioada de timp. Apoi au continuat drumul vietii monahale la man. Sf. Sava din jud. Bacau. Gandul acestor tineri de a face un schit intr-un loc retras sub indrumarea parintelui lor duhovnicesc arh. Isaia, nu a incetat sa persiste in inimile lor.
Bunul Dumnezeu nu a intarziat sa le asculte rugaciunea. Si intr-un moment in care nu se asteptau, lucrurile s-au randuit in asa fel incat in timp de o luna s-a deschis un orizont nou la care ei practic au sperat foarte mult. Alaturi de duhovnicul lor care-i sustinea de la distanta, in anul 1998, au cumparat o bucata de pamant exact pe varful muntelui, la Oituz, unde s-au dus bataliile din primul razaboi mondial.
Inceputul a fost plin de osteneala si de neajunsuri, dar cu bucurie in suflet si cu mare ajutor de la Dumnezeu. Primul lucru pe care l-au facut a fost un cort de nailon in care au inceput sa faca sfintele slujbe. Cu greu au facut rost de un vagon muncitoresc in care au stat un an de zile. In acest timp s-a lucrat la construirea unui corp de chilii in care era inclus si un paraclis modest in care s-a continuat sf. Liturghie si au putut locui pe perioada iernii in conditii acceptabile.
Dupa 3 ani de eforturi duhovnicesti, si osteneli de zi cu zi, Bunul Dumnezeu a pus in inima unui vrednic slujitor de-al Sau, arh. Epifanie Bulancea, duhovnicul man. Magura, gandul de-a construi o biserica aici pe varful muntelui. In perioada 2000-2003, s-a ctitorit pe cheltuiala parintelui Epifanie o frumoasa biserica din lemn, in care se aduce mereu lauda lui Dumnezeu, avand hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Intre anii 2003-2008 eforturile au continuat pe toate planurile, atat duhovnicesti cat si materiale.
Din punct de vedere duhovnicesc, am incercat sa dam acestui schit o directie care sa imbine traditia isihasta si slujirea liturgica cu spiritul misionar cerut de vremurile de acum, vremuri in care ortodoxia este singura care poate sustine intr-un mod adevarat fiinta umana. In prezent obstea manastirii este alcatuita din 7 vietuitori: staret ieromonah Macarie Banu, ieroschimonah Ghenadie Pascaru, ieromonah Atanasie Parfeni, monah Nectarie Hazaparu, fratele Valentin Ceapa, fratele Stefan Manea, fratele Gabriel Mocanu.
In ce priveste partea materiala, la momentul actual, pe langa biserica, in inventarul schitului mai intra un corp de 6 chilii 4/4, dotate cu bai, cu dus si toalete; 5 chilii de 2,5/2,5 , o trapeza in care incap 50 de oameni, o bucatarie cu camara. Un alt corp care cuprinde magazii si garaj, mansarda, aflat in definitivare. Gospodaria schitului este modesta si cuprinde o gradina de legume, un solar, cativa stupi de albine si o tanara livada de pomi fructiferi.
Dincolo de toate cele prezentate mai sus, care nu sunt decat niste mici repere exterioare, adevaratul istoric al acestui schit nu poate fi cuprins in cuvinte, pentru ca este pecetluit in sufletul fiecaruia din cei care au avut sansa de a fi intemeietorii unui sfant locas de inchinare, sansa pentru care slavim pe Dumnezeu cel in Treime inchinat si multumim Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu ocrotitoarea sfant locasului acestuia.
