Peștera Meziad
Peștera Meziad este o atracție naturală deosebită, situată în județul Bihor, în vestul României. Face parte din Parcul Natural Apuseni și este considerată una dintre cele mai frumoase peșteri din țară.
Peștera Meziad s-a format prin acțiunea apei asupra calcarelor din zona Apusenilor. Are o lungime de aproximativ 1.200 de metri și se remarcă prin galeriile sale largi și spectaculoase. De-a lungul mileniilor, apa a modelat formațiuni carstice impresionante, oferind vizitatorilor un peisaj subteran unic.
Descoperirea Peșterii Meziad datează din anul 1850, când a fost explorată pentru prima dată de către speologi. De-a lungul decadelor, peștera a fost studiată și cartografiată, devenind un punct de referință în cercetările speologice din România.
Peștera este cunoscută pentru diversitatea formațiunilor speologice, printre care stalactite, stalagmite și coloane de calcar. Un element deosebit îl constituie „Sala Luminilor”, unde jocul de lumini creează un spectacol vizual impresionant. De asemenea, „Sala Mare” oferă o acustică excelentă, fiind folosită ocazional pentru concerte de muzică clasică.
În interiorul peșterii, temperatura constantă și umiditatea ridicată au favorizat dezvoltarea unei faune specifice, inclusiv specii de lilieci. Accesul în anumite zone este restricționat pentru a proteja aceste specii și ecosistemul fragil.
Situata in judetul Bihor, pe Valea Meziadului, in regiunea sud-estica a Muntilor Padurea Craiului si zona de vest a Muntilor Apuseni, Pestera Meziad are o lungime de 4.750 m.
Pestera se afla la o altitudine de 297 m, iar gura de intrare are o inaltime de 16 metri si o latime de 10 metri. Pestera are doua niveluri de carstificare:
Nivelul inferior, care insumeaza 1.542 m si se caracterizeaza prin spatii neobisnuit de ample, masurand frecvent intre 20-30 m latime si 15-20 m inaltime. Dupa circa 400 m, galeriile se ingusteaza brusc, nivelul inferior prelungindu-se prin doua galerii greu accesibile, care, din aceasta cauza, nu sunt incluse in sectorul turistic al pesterii.
Nivelul superior, in lungime totala de 3.208 m, prezinta trei zone principale de racord cu galeria inferioara: Galeria descendenta, Galena de jonctiune si Gatul dracului. Suprapunerea celor doua niveluri in regiunea Podului Natural creeaza un spectacol deosebit de impresionant, inaltimea totala a cavernamentului ajungand aici la 35 m.
Pestera ofera conditii prielnice pentru hibernarea liliecilor, in special cei din specia Miniopterus schreibersii, care formeaza o colonie destul de mare in Sala Liliecilor.
Declarata monument al naturii, pestera a fost cercetata intens. In 1921 a fost vizitata de o echipa de geologi avandu-l in frunte pe renumitul speolog roman Emil Racovita.
Pentru a facilita accesul vizitatorilor, au fost amenajate trasee turistice și instalații de iluminat. Ghidajul este asigurat de personal specializat, care oferă informații detaliate despre istoria și geologia peșterii. De asemenea, în apropiere se află facilități de cazare și restaurante, oferind turiștilor un confort sporit.
