Mănăstirea Călui
Intr-o buna zi, Mihai Viteazul s-a oprit intr-un loc umbrit, pitit printre dealurile de pe Valea Oltetului. Cand a coborat voeivodul din sa, calul sau a lovit pamantul cu copita si din locul acela a tasnit un izvor.
Apei pornite printre dealuri oamenii i-au zis Caluietul. Langa izvor, voeivodul si sfetnicii lui au hotarat sa ridice o manastire, spune legenda.
Asa ar fi aparut Caluiu, manastire aparata de vechi ziduri, in care azi traiesc vreo zece calugari. Primele date despre manastire vin din secolul al XVI-lea, din timpul domniei lui Neagoe Basarab, cand fratii Vlad Banul, Dumitru Parcalabu si Balica Spataru – stramosii Buzestilor – incep constructia locasului de cult.
Din cauza luptelor cu turcii si a pribegiei spre Transilvania a neamului Buzestilor, manastirea a fost „in pustiire” mult timp. In 1588, constructia manastirii este reluata de bravii capitani Buzesti – Radu mare clucer, Preda mare ban si Stroe mare stolnic – din oastea lui Mihai Viteazul. 
Mesteri adusi special din Transilvania – motiv pentru care, in multe izvoare, ctitoria este trecuta drept „opera nemteasca” – termina constructia la 8 iunie 1588. Manastirea a fost apoi inconjurata de ziduri groase de aparare, iar pentru calugari au fost zidite chilii – sapte pe partea dreapta a intrarii in manastire, spre apus (sub acestea erau si beciurile), si sapte pe latura de rasarit. In incinta manastirii existau si o trapeza, o jimblarie si doua cuptoare mari de paine.
Nu au fost uitate nici casele pentru musafiri, construite in partea dinspre miazazi. In mijlocul incintei se afla biserica, micuta, de doar 15 metri lungime si 6 latime, dar cu ziduri a caror grosime atinge aproape un metru. Turla, inalta si ingusta, are 12 ferestre.
La inceputul secolului al XVII-lea, bisericii i-a fost adaugat un pridvor, care urma sa adaposteasca mormintele ctitorilor. In picturile de pe zidurile pridvorului apar Radu Buzescu, cu sotia sa, Maria, pe latura de sud, si Matei Basarab cu doamna Elina, pe partea de nord. In picturile din partea de vest a pronaosului apare doamna Stanca, sotia lui Mihai Viteazul, si fratii Buzesti – Preda, Radu, Stroe, cu jupanitele lor. Aproape de intrarea in pronaos, la sud-vest si la nord-vest, se afla portretele lui Mihai Viteazul si Petru Cercel, fratele sau. Cei doi tin in mana cate o cruce si o naframa.
Din piesele de valoare donate manastirii de-a lungul timpului se mai pastreaza doar icoanele catapetesmei si pomelnicul-tripti, din 1825, precum si clopotele donate bisericii, in 1588, de Radu Buzescu. In acest moment, manastirea trece printr-o faza de restaurare. O alta legenda spune ca numele manastirii s-ar trage de la niste calugari greci care au luat la un moment dat in stapanire locasul de cult. Incantati de constructia dintre colinele oltenesti, grecii isi manifestau multumirea repetand mereu cuvantul „kalos” (frumos). Specialistii spun insa ca numele Manastirii Caluiu este de origine pecenego-cumana, dar nu pot preciza intelesul cuvantului.
