Mănăstirea – Sihăstria Sfântul Ioan de la Râșca
Lucrările de construcție ale bisericii Mănăstirii Sihăstria Râșcăi, amplasată pe vechea locație a Bisericii „Sfântul Ioan Bogoslovul”, au început în vara anului 2015, cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Înaltpreasfințitul Părinte Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților.
Construcție din lemn, pe temelie de piatră, biserica se află în plin proces de amenajare, în această perioadă continuându-se lucrările la partea de pictură a bisericii mari. Sub stăreţia arhimandritului Mihail Bălan, cu osteneala călugărilor și a credincioșilor închinători și binefăcători, în această perioadă se lucrează la partea de pictură exterioară a bisericii mari. Pe lângă lucrările propriu-zise de construcţie, obştea şi-a mai propus ca în incinta complexului monahal să amenajeze şi un loc de tabără pentru copiii orfani.
În ziua de 30 august, Biserica Ortodoxă Română îl cinstește pe Sfântul Ioan de la Râșca și Secu, episcopul Romanului, principalul ocrotitor al Mănăstirii Sihăstria Râșcăi, loc în cale sfântul obișnuia să se retragă.
Biserica Mănăstirii Râşca este ctitorie de seamă a lui Petru Rareş din anul 1542, ci şi prin faptul că această mănăstire a rodit spiritual în zonă. Când spunem că a rodit spiritual în această zonă ne gândim la faptul că, potrivit tradiţiei locale, în această zonă vieţuiau sihaştri încă din secolulul al XIV -lea, aşadar încă dintru începutul Ţării Moldovei, vieţuitori care au întemeiat o biserică, iar domnitorul Bogdan I al Moldovei va ctitori o biserică a sihaştrilor din această zonă, zonă care mai târziu în documentele vremilor va fi cunoscută ca Sihăstria Bogdăneştilor.
Puţini ştiu că în anul 1641 , domnitorul Vasile Lupu a înființat la Cetatea Neamţ o mică mănăstire, cu hramul Sf. Ierarh Nicolae, loc unde era adăpostit şi tezaurul Moldovei în vremuri de restrişte, loc unde avea să fie numit un om de încredere din partea mitropolitului Varlaam Ioan de la Râşca smerit călugăr mare rugător şi postitor – rudenia sa.
Din documentele istorice mai puţin cunoscute aflăm iarăşi, că Ioan de la Râşca a fost cel ce a botezat-o în 1650 pe fiica lui Joldea, armaşul Cetăţii Neamţ, cea cunoscută nouă ca fiind Sf. Cuvioasă Teodora de la Sihla, căreia i-a fost duhovnic, povăţuindu-o cu blândeţe pentru o viaţă curată luminată spre calea mântuirii.
În acest loc a existat un schit de lemn până în Primul Război Mondial, cunoscut ca fiind Schitul Sf. Ioan Bogoslovul. Anii au trecut şi schitul a rămas doar o amintire. Piatra de temelie a noului aşezământ monahal a fost pusă prin râvna P.C. Arhim. Mihail Balan la 26 august 2016, sfinţită fiind de vrednicul de pomenire Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor în acea vreme.
Arhitectura bisericii nu putea fi alta decât cea specifică zonei, proiectul fiind al vrednicului de pomenire arhitect Gheorghe Bratiloveanu, amintind de arhitectura moldovenească a epocii Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt. Lucrările de construcţie din ultimii ani au fost atent coordonate de Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor , pentru a se păstra tradiţia arhitectonică a zonei.
Această mănăstire este o adevărată fortăreaţă a credinţei noastre într-o zonă atât de frumoasă şi plină de mireasmă duhovnicească. O mănăstirea ca o cetate, în mijlocul codrilor seculari spre care privesc din toate părţile ochii credincioşilor, iar biserica zugrăvită în interior şi exterior de către cunoscuţii şi apreciaţii zugravi bisericeşti Vasile şi Ramona Isar, luminează ca un far în mijlocul mării învolburate, drumul călătorilor prin codrii seculari , drumul sufletelor însetate de mântuire.
Suntem bucuroşi că suntem contemporani cu această ctitorie ce ne aduce aminte de faptul că toate altarele străbune de închinare înălţate în această de Dumnezeu păzită eparhie sunt altare străbune de închinare şi ne înveşnicesc în circuitul universal al credinţei, culturii şi civilzaţiei crestine ortodoxe. Semnat: Arhid. Vasile M. Demciuc
