Mănăstirea Dobrovăț
Este situată la 25 km sud de Iași, la 35 km nord de Vaslui (la 13 km de șoseaua națională Iași-Vaslui), la 10 km nord de localitatea Codăești jud. Vaslui și la 16 km sud-est de gara Bârnova. La nord-vest se află comuna Grajduri, iar la nord-est comuna Schitul-Duca. Așezământul este construit într-un decor plin de frumusețe, la poalele unei păduri de carpen, fag și brad, în sud-vestul satului Moldoveni, și la câteva sute de metri de satul Ruși. Împrejurimile, cu un relief variat, sunt dominate de dealul Rotunda, având o înălțime de 456 m.
Scurt istoric:
Biserica mănăstirii Dobrovăț, printre cele mai vechi și mai frumoase, a început s se construiască în 1503 și s-a terminat în 1504. S-a zugrăvit în timpul lui Petru Rareș și a fost prădată de tâlhari în 1658. Familia Racovițeștilor a așezat în naos șapte pietre funerare cu chenare și inscripții. După luptele din septembrie 1739 dintre muscali, turci și tătari, muscalii stabiliți la Pribești (sud-est de Dobrovăț), au prădat mănăstirea, luându-i toată averea și lucrurile străine adăpostite aici.
Prejudicii mari au fost aduse și de mișcarea Eteriei din 1821-1822, pentru ca în 1864 săfie sărăcită complet. Între 1865-1900 ajunge „vestita pușcări de la Dobrovăț”, apoi, după 1900, timp de 3 ani, orfelinat de fete, după care școală de agricultură până în 1930. A fost reînființată prin decret regl de regele Carol I la 14 mai 1913, dar din cauza existeței școlii e agricultură a putut să fie populată cu călugări abia în 1930 când Ministerul agriculturii a cedat clădirile și 44 ha de teren.
Din 1930 pană în 1948 a existat aici o obște de călugări, după care este din nou folosită ca școală până în 1970 și apoi până în 1990 ca biserică de mir. După 1990 își redobândește statutul inițial de asezământ monahal, onște de maici, până în 1991, iar din 1992 obște de călugări.
Pictura a fost executată în 1529, în timpul primei domnii a lui Petru Rareș, de o echipă de meșteri anonimi, meșterul principal fiind autorul picturilor din naos și al registrelor superioare din absida altarului. Cupola semisferică a naosului îl reprezintă pe Iisus pantocrator, fiind refăcută în 1974-1976, pentru că fusese distrusă cu prilejul construirii turlei, în 1851. În naos se acordă mare importanță ciclului „Patimilor”.
Prima imagine este „Rugăciunea de pe muntele Măslinilor” urmată de „Prinderea lui Iisus”, ciclul „Patimilor” continuând pe peretele vestic și apoi pe cel nordic. În partea stângă a ușii de intrare în naos sunt redați Sfinții Împărați Constantin și Elena, iar în partea dreaptă a ușii de intrare în naos se află tabloul votiv care îi înfățișează pe cei trei domnitori ai Moldovei: Ștefan cel Mare, Bogdan al III-lea și Petru Rareș. Pictura gropniței cuprinde scene specifice culturii morții.
Cea mai mare parte a pereților aceste încăperi este rezervată ilustrării „Sinaxarului”, temă care cunoaște aici, pentru prima oară în Moldova, o asemenea dezvoltare. Iconografia bolților pronaosului este subordonată ideii de proslăvire a Maicii Domnului. Scene reprezentând cele 7 Sinoade Ecumenice înprejmuiesc încăperea.
Turnul-clopotniță a fost construit în 1743. Are trei niveluri cu o înălțime de 30m . Primul nvel este de formă dreptunghiulară, celelalte de formă octogonală. Primul etaj a fost lociuința paznicilor turnului. La al doilea etaj a fost paraclisul, prevăzut cu o cupolă semisferică în partea centrală. Al treilea etaj al clopotelor are ferestre largi, pe fiecare dintre cele 8 laturi. Prin urmare turnul clopotniței a fost în tecut și „străjer al curții”, și paraclis, și cloponiță. Turnul este întărit cu contraforturi.
