Cheile Sighiștel. Canionul Sighiștel.
Aceste chei sunt în partea superioară a Văii Sighiștelului, întinzându-se pe o lungime ce măsoară aproximativ 350 – 400 de metri, într-o zonă din partea sud vestică a Munților Bihor.
Aceste cheile, dar și întreaga Vale a Sighiștelului pot fi străbătute urmând un traseu turistic, ce este marcat cu triunghi albastru, a cărui lungime totală este de aproximativ 12 km. 
Numeroasele peșteri care apar pe versați sunt greu accesibile, deoarece drumul de acces (derivațiile) sunt nemarcate, iar cele mai importante dintre peșteri sunt declarate monumente ale naturii, iar unele sunt închise cu porți metalice.
Peştera Dracoaia
Valea Sighiștelului este localizată în partea vestică a Munţilor Bihor, în apropiere de localitatea Cîmpani, satul Sighiștel.
Parte cea mai spectaculoasa a văii Sighișteului este spre amonte, deoarece capătă aspect de chei, cu versanți verticali și înalți, iar în unele zone cheile devin foarte înguste și sălbatice. Accesul prin chei este oprit de o săritoare de circa 7 m înălțime, care la ape mari se formează o cascadă frumoasă.
Valea Sighiștelului a fost declarată arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt).
Cheile superioare ale Vaii Sighistelului se intind pe o lungime de 350-400 m. Pentru aceasta, de la Sodolul Chifului se urmeaza firul vaii în amonte, pe langa grohotisul prin care se strecoara un firicel de apa. In amonte, la circa 80 m de grohotis, valea Sighistel isi schimba total aspectul, peretii devenind verticali.
Se patrunde într-un canion salbatic, uneori numai de 2 m latime, cu pereti surplombati ce dau impresia unui tunel lung de cateva sute de metri.Pe un grohotis in partea stanga se vede Coliboaia, prima sursa de apa a Sighistelului, in amonte valea fiind seaca. Putin mai sus canionul se ingusteaza si mai mult, iar peretii se ridica la peste 30 m inaltime. Orizontul se reduce la o dunga ingusta, care luminează peretii acoperiti de muschi.
Traseul este foarte uşor de parcurs, pornim prin traversarea poienii unde se campează şi urmărim firul apei, iar odată ce am trecut de versanţii înalţi ce ne anunţă că am intrat în vale nu mai avem cum să ne pierdem.
Peisajul este cameleonic, pereţii văii fiind învăluiţi când de arbori, când de stâncă, când de muşchi umed sau grohotiş. Valea devine uneori mai îngustă, cu stânci ce cotesc firul apei, când puţin mai largă, deschisă către văile afluenţilor ce coboară aici.
ATENŢIE! La acest obiectiv turistic se ajunge doar pe jos. Dacă vrei să îţi setezi gps-ul ca să te ducă cel mai aproape de traseu cu maşina, în condiţii de drum bun, apasă pe bulina roşie. Nu există loc de parcare la indicaţia dată.
