Mănăstirea Maglavit
14 septembrie 1935.Din toate zonele tarii multimi fara numar isi indreapta pasii spre Maglavit. Valea Dunarii devine o adevarata mare de oameni.
In prezenta P.S. Episcop Vartolomeu al Ramnicului si a unui sobor de preoti are loc punerea pietrei de temelie a viitoarei biserici la locul de inchinare, unde sufletele pioase sa gaseasca mangaiere. Sfantul lacas avea sa adune in jurul sau credinciosii care au aflat ca aici, „la buturugi”, pe locul stravechi al unor foste mosii manastiresti, ciobanul Petrache Lupu „a vorbit cu Dumnezeu”.
Istoria „aratarilor” incepe in 31 mai 1935 si continua pana in august acelasi an. Trei vineri la rand ciobanul are „revelatiunea” unui „Mos cu barba alba si lunga pana la brau.In loc de imbracaminte , numai par alb ca matasea de frumos. Sta in aer cam la 40 cm”. De la El, ciobanul primeste mesaje menite a indrepta lumea pe calea cea dreapta a credintei in Dumnezeu.
Semnele ce i s-au aratat, valoarea morala, duhovniceasca si educativa a mesajelor primite de la insasi Dumnezeu Tatal s-au raspandit cu repeziciunea fulgerului in lume. Presa vremii, lumea medicala, artistica, cea stiintifica, Biserica insasi prin reprezentantii sai, s-au aplecat cu interes asupra „Minunilor de la Maglavit”, convingandu-se de teofania celor predicate de acest ales al lui Dumnezeu. Locul „la buturugi” este marcat la inceput printr-o cruce de catre cioban, apoi printr-o suita de cruci, troite din partea unor foruri locale si centrale, dar tinta principala ramane construirea unei frumoase biserici, unde sa vina pentru purificarea sufletelor credinciosii. Pornindu-se de la asemanarile cu revelatiunile si realizarile din alte tari ( Lourdes-Franta ), s-a afirmat „De ce sa nu dam si noi importanta cuvenita unei aparitii Divine?” Lumea miscata de vorbele ciobanului si de vindecarile miraculoase savarsite la rugaciunile acestuia si confirmate de cei in cauza, incepe avalasa de donatiuni pentru „Manastirea lui Dumnezeu”, constructie ce incepe in anul 1938 dupa planurile arhitectului D. Ionescu-Berechet si va avea pentru inceput hramul „Dumnezeu Tatal” si „Sfanta Fecioara Maria” , iar in prezent „Izvorul Tamaduirii” si ” Nasterea Maicii Domnului” .
Entuziasmul inceputurilor a fost insa estompat de evenimentele celui de al doilea razboi mondial si de atitudinea anticrestineasca a regimului politic de tip ateist, comunist ce a urmat.
Evenimentele de dupa 1989 au adus, alaturi de alte transformari, si revenirea la calea cea dreapta a credintei in Dumnezeu si, implicit, ideea reluarii lucrarilor la constructia manastirii „mandra si mare cum sa nu fie alta”, asa cum ne incredinteaza actualul staret al manastirii Sf. Sa Protos Vladimir.
Pentru a putea continua lucrarile de construire a acestui maret asezamant monahal, Sfanta Manastire Maglavit apeleaza la sentimentul profund releigios care caracterizeaza poporul raman ce traieste in dreapta credinta pe care in urma cu 2000 de ani a primit-o de la Sfantul Apostol Andrei, „cel intai chemat”.Lumea a simtit nevoia sa ia din nou calea bisericii. Libertatea castigata a irumpt in sufletele oamenilor care, dupa o lunga perioada de incorsetare spirituala, au pornit pe drumul bisericii reluandu-si cu adevarata explozie de bucurie vechile obiceiuri si credinte. Petrache Lupu incepe din nou sa fie cautat si venerat. Lumea reicepe pelerinajul la ceea ce a mai ramas din ceea ce odinioara se infaptuise cu atata daruire si ravna de oameni de suflet ai acelor ani. Biserica insasi reinoada firul actiunilor menite a canaliza sufletele spre acest loc de inchinaciune. Renaste ideea reluarii lucrarilor la „Biserica lui Dumnezeu”. Se constituie comitet de initiativa, se cauta sponsori cu suflet, credinta si dare de mana, se face apel la organele locale, la credinciosii veniti aici pentru inchinare si pentru izbavirea de pacate. Se reintorc la „Locul Sfant” o parte din cele ce cu risc si credinta au fost pastrate. Intre altele si-a recapatat locul si semnificatia clopotul si alte obiecte de cult: icoane, carti si vesminte bisericesti donate la vremea respectiva.
Vin la Locul Sfant insusi fostul rege Mihai cu sotia sa Ana, cunoscandu-l abia acum pe cel dea-l doilea fiu al lui Petrache Lupu – Mihai, care ii poarta numele. Preotii, in frunte cu Staretul manastirii-Vladimir, tin slujbe la care asista din ce in ce mai multa lume. De apreciat ca la evenimentele deosebite si-au facut prezenta mitropolitii precum Nestor Vornicescu si actualul Teofan Savu.
Lucrarile de constructie avanseaza incet, dar sigur, cu toate greutatile materiale intampinate. Primaria comunei s-a implicat in realizarea acestui lacas de cult crestin-ortodox, sprijinind lucrarile cu bani si materiale, cu dotari utile celor ce traiesc si slujesc aici. Astfel s-a amenajat cu imbracaminte asfaltica drumul ce duce la locul sfant, s-a racordat Manastirea la reteaua de apa a comunei, s-au redat terenuri pe care se cultiva zarzavaturi necesare hranei, etc.
Eforturile, uneori aproape disperate, ale unor oameni de suflet, aveau sa prinda contur in anul de gratie 2006, an in care o noua minune avea sa se intample, semn ca Dumnezeu nu-i paraseste pe drept-credinciosi. Un om – strain de aceste meleaguri – dar cu suflet curat si bogat in credinta de Dumnezeu, afland ca aici la Maglavit un om a vorbit cu Dumnezeu Tatal, a hotarat sa preia actiunea de finalizare a lucrarilor incepute in urma cu peste 70 de ani. Ritmul accelerat al lucrarilor, calitatea acestora, la care acest credincios pe nume George Becali tine foarte mult, ne dau certitudinea ca Manastirea Maglavit cu Hramul „Izvorul Tamaduirii” si „Nasterea Maicii Domnului” se va infaptui asa cum si-o dorisera, in naivitatea lor, copii lui C.Nicolaescu Plopsor” Mandra si frumoasa”, asa cum si-o dorise si cel in memoria caruia fusese proiectata – Petrache Lupu -desi nu s-a putut bucura, in viata fiind, de acest Sfant Lacas – Biserica Lui Dumnezeu, Lacas de inchinaciune pentru credinciosi.