Mănăstirea Vodița
MANASTIREA VODITA din judetul Mehedinti reprezinta cea mai veche ctitorie voievodala atestata documentar si totodata primul asezamant monahal din tara noastra administrat autonom ( samovlastie ) dupa regulile bisericii orientale stabilite de Sfantul Vasile cel Mare.
Ea a fost ridicata intre anii 1370-1372 de sfantul Nicodim de la Tismana pe cheltuiala voievodului Vladislav I . Inca de la infiintare a fost inzestrata de domnitor cu valoroase odoare bisericesti , bani si alte venituri. Toate daniile facute Manastirii Vodita de Vladislav Voievod au fost intarite ulterior de catre urmasii acestuia: Dan I, Mircea cel Batran, Dan al II-lea, Vlad Dracul si Radu cel Frumos. Chiar si Sigismund de Luxemburg , regale Ungariei ( 1387-1437 ) a recunoscut si confirmat posesiunile acordate Manastirii Vodita de domnitorii romani, iar Stefan Lazarovici, despotul Serbiei, ii daruieste in anul 1406, 10 sate sarbesti ca metose.
Expansiunea Imperiului Otoman de la sfarsitul secolului al XV-lea pentru cucerirea popoarelor Europei a influentat in mod nimijlocit existenta Manastirii Vodita. Astfel, dupa ocuparea cetatii Severinului de catre armatele turcesti conduse de Baliberg in anul 1524, toate vechile mosii ale ctitoriei Sfantului Nicodim sunt confirmate, rand pe rand, Manastirii Tismana.
Manastirea Vodita va mai fi pomenita, din nou , abia intr-un hrisov din 14 octombrie 1662 cand staretul acestei chinovii, arhimandritul Nicodim, a primit un ajutor de 350 ruble de la tarul Rusiei , Alexei Mihailovici.
Mai tarziu, intr-un document din 15 iunie 1689, se precizeaza ca Vodita ar fi fost rezidita „din temelie” de Cornea Brailoiu, pe vremea cand era mare aga. De asemenea ea este mentionata alaturi de celelalte manastiri ale Olteniei pe harta intocmita in anul 1700 de stolnicul Constantin Cantacuzino.
Chiar si domnitorul Constantin Brancoveanu a acordat printr-un hrisov emis la 10 martie 1705 , scutiri ” schitului ce iaste la Vodita care iaste langa Dunare acolo unde si mai inainte scaun de manastire mare au fostu facuta de Sf. Nicodim”. Din acelasi zapis se pare ca unele lucrari de refacere ale acestei manastiri ar fi fost executate si de Athanasie, egumenul de atunci al Tismanei.
In urma razboiului austro-turc incheiat cu pacea de la Passarovitz din anul 1718 , Manastirea Vodita va cunoaste o noua perioada de decadere. Ea va mai fi mentionata doar pe harta intocmita in anul 1720 de Samuelis Koleseri.
La data de 5 septembrie 1891 episcopul Ghenadie al Ramnicului efectueaza o vizita canonica la Vodita , descriind ruinele manastirii. Din biserica celei mai vechi ctitorii voievodale atestate documentar mai ramasese doar cateva ziduri, iar din chiliile inconjuratoare se mai vedeau doar temeliile. 
In vederea reconstruirii acestei stravechi manastiri , in luna martie 1990 s-a constituit , in municipiul Drobeta-Turnu Severin, Societatea „Vodita”, avand binecuvantarea vrednicului de pomenire NESTOR VORNICESCU , Mitropolitul de atunci al Olteniei.
La propunerea acestei fundatii, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a aprobat, in sedinta din luna ianuarie 1991, reinfiintarea Manastirii Vodita, ca manastire de calugari cu viata de obste.
In perioada 1991-1995 s-a construit aici un impunator corp de chilii , in care se mai afla staretia si trapeza manastirii.
De asemenea, in anul 1995 a inceput executia unei frumoase biserici din lemn, la realizarea careia au fost preluate si unele elemente din stilul traditional maramuresan.
In pezent, noua biserica este terminate si a fost sfintita la data de 29 iulie 2001 de catre I.P.S. Teofan, Mitropolitul Olteniei.
Incepand din anul 1997 staret al Manastirii Vodita este P.C. Protos. Ioanichie Nicolaiescu.
