Mănăstirea Toplița

Mănăstirea Sf. Prooroc Ilie- Toplița este situată la poalele munților Căliman, în dreapta șoselei Toplița-Reghin. Borna kilometrică aflată chiar în dreptul porții de intrare în mănăstire ne informează că de aici la reghin distanța este de 67 km.

Credincioșii care ajung în Toplița cu trenl  vor merge prin spatele gării la dreapta, apoi la stânga, trecând podul peste mureș și vor intra pe strada Băii care , după mai puțin de 200m dă în șoseaua Toplița-Reghin pe care se merge la stânga cca 600m până în fața mănăstirii.

Mănăstirea continuă Sfânta Tradiție a spiritualității românești care s-a manifestat permanent pe aceste plaiuri strămoșești. Așezată într-o grădină a cărei frumusețe naturală a fost desăvârșită de-a lungul anilor de harnicii ei viețuitori, a cunoscut de la începuturile ei și până azi o permanentă și amplă dezvoltare.

Gândul întemeierii acestei mănăstiri l-a avut , în anul 1911, fericitul întru adormire Patriarhum Miron Cristea, fiu al acestei așezări. Fiind Episcop de Caransbeș, după ce obține aprobările autorităților bisericești și de stat, a început pregătirea șezământului care va fi ridicat întru pomenirea părinților săi, Gheorghe și Domnița, țărani vrednici din Toplița.

Încă din anul 1910 bisericuța din lemn din satul apropiat Stânceni, care-și construise biserică nouă, a fost adusă în grădina părintească de lângă șoseaua națională Toplița-Reghin. Începând cu anul 1923, rând pe rând, s-au ridicat în jurul ei  clădiri de lemn corespunzătoare scopului viitorului așezământ.

A fost amenajat terenul s-au construit aleile, clădirea pentru chilii, stăreție, clopotnița, clădirile gospodărești., s-au plantat arboriși arbuști și s-a împrejmuit incinta. . În ziua Sfântului Prooroc Ilie, 20 iulie 1928, la 3 ani după înscăunarea sa, Patriarhul Miron Cristea a adresat Episcopului  Nicolae Ivan al Episcopiei Vadului, Feleacului și Clujului, pe teritoriul căruia se regăsea atunci localitatea Toplița, o scrisoare-document care cuprindeaa toate relațiile și actele privitoare la acest așezământ.

Sfințirea bisericii s-a făcut în ziua de duminică 21 octombrie 1928 în prezența ctitoruluiiei, Patriarhul Miron Cristea, de către un sobor de preoți în frunte cu Protoiereul  Dumitru Antal. De acum începe viața monahală cu un grup de călugări veniți de la alte mănăstiri. În organizarea vieții obștești a mănăstirii se respectă tradiția monahală și ascultarea călugărească. Slujitorii mănăstirii stau la dispoziția vizitatorilor și credincioșilor ei, în orice timp, prin slujbe, molitve, mărturisiri și împărtășiri.

Serviciile divine se săvârșesc zilnic, cu regularitate, seara și dimineața. Se asigură asistența religioasă în parohiile învecinate, temporar, fără preoți, se ocupă de administrarea și buna funcționare a arhivei bibliotecii. Conducerea obștii are în grijă și buna funcționare a schitului Dumbrăvioara, aparținător mănăstirii.

          Aprecieri tehnice privind biserica mănăstirii, declarată și monument istoric: A fost construuită în satul Sâncrăieni (vestit pentru meșterii în prelucrarea lemnului), sub conducerea preotului Gheorghe Ujică împreună cu fiii săi, Ioan și Ștefan în anul 1847.

Este o construcție de grinzi din lemn, pe fundație de bolovani de piatră, în formă de cruce. Are spațiul repartizat în altar, naos, pronaos și pridvorul închis. Catapeteasma, inspirată din cea a Paraclisului patriarhal din București este din tei sculptat, pictat la Munchen de pictorul George Russu. . Toate ferestrele bisericii sunt mici, prevăzute cu grilaj metalic. Pridvorul, așezat în partea sudică a bisericii este marcat cu arcade susținute pe stâlpi sculptați. Pe pridvor se înalță o mică turlă clopotniță, pătrată la bază și cu foișor. Pardoseala este din dușumea de scânduri. Biserica este acoperită cu șindrilă.

          Pictura veche a fost stricată în timpul trahsferului de la Stâncești la Topolnița. Se mai păsterază numai pe arcada spre naos a bolții altarului și îl reprezintă pe Iisus Emanuel. Pictura nouă a fost realizată în tempera, în tradițiile bizantine și medievale românești. În pronaos se remarcă tablourile votive cu figurile părinților Patriarhului Miron Cristea, Gheorghe și Domniț., mormintele aflându-se în partea vestică a pronaosului.

În biserică se află icoana Maicii domnului cu Pruncul Iisus, pictată de Dumitru Belizari, care a fost depusă de Patriarhul Miron Cristea pentru o noapte la  Sfântul Mormânt al Mântuitorului, sfințind-o apoi la râul Iordan împreună cu alte nouă icoane ferecate din argint.  La vest de biseriică se află o clădire mică, parter cu verandă acoperită cu tablă, folosită pentru salon deprimire, iar în continuarea acesteia se află clădirile gospodăriei anexe.  La răsărit de bisesică sunt  două clădiri acoperote cu tablă, între care sa află paraclisul bisericii.

          Aprecieri tehnice privind paraclisul: Construcție din zid din cărămidă, ridicată și pictată între 1984-1994, destul de mare ca suprafață, este compartimentată în altar, nos, pronaos și pridvor deschis. Altarul este luminat de două ferestre așezate pe dreapta și pe stânga zidului din răsărit.

Iconostasul este din lemn de stejar sculptat de către o echipă de meșteri din Grumăzești, jud. Neamț.  Ușa de intrare este dublă, sculptată pe ambele părțide către meșterul Ioan Moldovan din Idicelul de Pădure. În dreapta ușii este pictat Sfântul Cuvios Epifanie, iar în stânga Sfântul Cuvios Andrei. Deasupra ușii este scena „Acoperământul Maicii Domnului”.

          Pictura în frescă a fostrealizată de pictorii bisericești Manolache Petrache din Vișeu- Maramureș. Pictura iconostasulu este realizată în ulei de Ierodiaconul Sofronie Cantea, viețuitor în mănăstire. În fața paraclisului, în partea dreaptă, s-a amplasat bustul primului Patriarh al României, Miron Cristea. În dreapta paralisului este o troiță din lemn închinată erolior din 1914-1918 și 1944, ridicată în 1974 de Irimie Antal și soția sa, din Toplița.

          Muzeul mănăstirii  a fost sfințit la 30 mai 1995. Expoziția cuprinde un important fond de icoane pe lemn din secolul al XVIII-lea, din Toplița, Stânceni, din satele de pe Mureș și Târnave, fragmentele tâmplei bisericii mănăstirii Doamneipictată în 1755, fragmente ale vechii catapetesmea bisericii din lemn, icoane pe sticlă din sec. al XVIII-lea, cărți religioase ortodexe,, unele unicate sau rarități naționale ( fragmente din Psaltirea din 1644, manuscrisul Cazaniei lui Varlaam, Cazania lui Varlaam, obiecte liturgice precum potirul și discul mănăstirriiDoamnei din sec. al XVIII-lea sfeșnice, cruci sculptate din lemn și ferecate cu metal, etc.)

          Mănăstirea are și o bibliotecă cu mai mult mii de volume.