Cetatea Șiriei
Cetatea Șiria face parte dintr-un lanţ de cetăţi de apărare ridicate în regiune, fiind întărită şi extinsă succesiv pentru a face faţă provocărilor militare ale vremurilor. Prima etapă, cea a construcţiei, are loc după invazia tătară din 1241, apoi urmează fortificarea zidurilor cu contraforturi, în timpul domniei lui Iancu de Hunedoara.
În a treia fază, în timpul stăpânirii familiei Báthory, are loc amenajarea corpului central, curții exterioare și zidului protector din fața corpului central de vest. A fost construită în stil romanic, iar donjonul avea în partea superioară creneluri ce permiteau supravegherea întregii regiuni.
În zidurile sale puternice, de peste un metru grosime şi peste trei metri înălţime, au fost descoperite inclusiv cărămizi romane însemnate cu sigiliul Legiunii a XIII-a Gemina. Odată ajunşi în vârful dealului, veţi găsi ruinele unui donjon şi curtea exterioară a cetăţii. În fața sa exista un șanț de apărare ce putea fi trecut pe un pod mobil. Cetatea dispunea de patru porţi dintre care cea centrală avea două deschizături: una mică pentru pietoni, şi una amplă pentru zona carosabilă. 
Poate cea mai cunoscuta legendă a Cetăţii Șiria este cea care relatează că, alături de cele de la Șoimoş şi Dezna, cetatea ar fi fost construită de fiicele unui uriaş. După ce acestea au ridicat cetăţile, trei cavaleri au venit să le ia de soţii, însă uriaşul a deschis poarta şi unei bande de tâlhari care au prădat cetatea. Localnicii spun că, într-o anumită zi din an, spiritele celor trei fete ale uriaşului se materializează în şerpi ce veghează cetatea. 
Cetatea Siriei dateaza din secolul al XIII-lea, considerandu-se ca partea cea mai veche a cetatii a fost donjon-ul, iar restul zidurilor au fost adaugate treptat pana in secolul al XVI-lea. Stilul cetații este romanic. Donjon-ul este masiv, locuibil, prevazut cu 2-3 etaje, iar la partea superioara dispune de creneluri.
La construirea partilor vechi ale cetatii au fost folosite si caramizi romane, stampilate cu semnul Legiunii a XIII-a Gemina. Cetatea este cunoscuta si datorita voievozilor si cnezilor romani care aveau un rol conducator in aceasta cetate.
Un document din 1440 vorbeste despre un anumit Stefan Voda din Siria, urmand sa fie amintiti in anii urmatori voievozi din Araneag, Cladova, Capalna, Ciuci, Crisul Alb, Halmagiu, Ribita.
Cetatea Șiriei datează din secolul al XIII-lea. Posesie a lui Matei Corvin la începutul celei de a doua jumătăți a secolului al XV-lea, trece între anii 1461-1464 sub stăpânirea familiei Bathory. În perioada răscoalei lui Gheorghe Doja, cetatea este vremelnic ocupată de cetele țărănești ale acestuia.
Sub stăpânire otomană spre mijlocul secolului al XVII-lea, fortăreața servește drept garnizoană a lui Mihai Viteazul între anii 1599 – 1600. Ulterior, cetatea este ocupată din nou de către otomani în anul 1607 și deținută de către aceștia până în anul 1693. Din motive strategice, trupele habsburgice au distrus cetatea în anul 1784.
Cetatea s-a mentinut aproape intacta pana in anul 1784, an in care a fost distrusa de trupele habsburgice, astazi ramanand doar ruine. Zidita pe Dealul Cetatii, la 496 m altitudine, ruinele Cetatii Siriei domina intreaga regiune.
