Mănăstirea Slatina
Manastirea Slatina este una dintre cele mai mari si vechi manastiri ortodoxe din nord-estul tarii noastre. Manastirea se afla in comuna Slatina, in judetul Suceava, la aceasta ajungandu-se pe drumul ce pleaca din Falticeni spre Sacsa Noua (7 km), Cornu Luncii (3 km), apoi stanga, spre Paraie (11 km) si Slatina (4 km).
Mănăstirea Slatina, situată în Bucovina, județul Suceava, este un monument istoric și religios de o importanță deosebită. Ctitorită între anii 1554 și 1561 de domnitorul Alexandru Lăpușneanu, mănăstirea este dedicată sărbătorii „Schimbarea la Față” și reprezintă o capodoperă a arhitecturii moldovenești din secolul al XVI-lea.
Construcția bisericii mănăstirii a fost inspirată de Mănăstirea Probota, însă dimensiunile sale au fost mărite, făcând-o cea mai mare biserică din Moldova până la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Edificiul este amplasat într-o zonă pitorească, înconjurată de trei dealuri, la aproximativ 30 km nord-vest de Fălticeni, oferind un peisaj deosebit și o atmosferă de liniște și reculegere.
Biserica mănăstirii urmează forma tradițională a bisericilor moldovenești timpurii, dar cu unele particularități: absența absidelor rotunde pe fațadele sudică și nordică și prezența unor fațade tencuite, văruite și decorate cu firide. În interior, catapeteasma impresionează prin forma sa neobișnuită, asemănătoare cu o absidă cu trei fețe.
Complexul monahal este înconjurat de ziduri groase și puternice, prevăzute cu turnuri de apărare în fiecare colț, conferindu-i aspectul unei fortărețe medievale. Turnul din nord-vest servește drept clopotniță și adăpostește două mari clopote din 1830. În incinta mănăstirii se află și refectoriul, camerele maicilor și alte anexe, toate contribuind la funcționarea și viața monahală.
De-a lungul istoriei, Mănăstirea Slatina a trecut prin numeroase încercări. După moartea lui Alexandru Lăpușneanu, mănăstirea a fost jefuită, iar în timpul domniei lui Ioan Vodă cel Cumplit (1572-1574), starețul Iacob Molodeț a fost îngropat de viu pentru că s-a opus spoliării mănăstirii. În secolul al XVII-lea, în timpul domniei lui Vasile Lupu, biserica a fost restaurată și s-au construit noi chilii. Cu toate acestea, în 1691, oștile poloneze ale regelui Ioan Sobieski al III-lea au jefuit mănăstirea, lăsând-o în ruină pentru aproape o jumătate de secol.
Războaiele ruso-turce din secolul al XVIII-lea au adus noi distrugeri, iar mănăstirea a fost pustiită. La începutul secolului al XIX-lea, s-au inițiat lucrări de restaurare sub îndrumarea mitropolitului Veniamin Costachi și a arhiereului Filaret Beldiman. Cu toate acestea, în 1821, mănăstirea a fost asediată, arsă și jefuită de către turci, în urma refugierii acolo a unui grup de luptători eteriști conduși de Iordache Olimpiotul. Restaurările au continuat, iar complexul monahal a fost renovat în 1932, la îndemnul mitropolitului Pimen Georgescu al Moldovei.
Astăzi, Mănăstirea Slatina rămâne un simbol al rezistenței și credinței ortodoxe, atrăgând numeroși pelerini și turiști dornici să descopere frumusețea și istoria acestui lăcaș de cult emblematic pentru patrimoniul cultural și spiritual al României.
