Mănăstirea „Valea Mănăstirii”
Mănăstirea „Valea Mănăstirii,” situată în satul Valea Mănăstirii, comuna Țițești din județul Argeș, este o construcție veche cu o istorie îndelungată și interesantă, fondată de voievodul Radu Paisie între 1535 și 1544.
Inițial, pe acest loc a existat o biserică din lemn, atestată la sfârșitul secolului al XV-lea, conform descoperirilor arheologice. Noua biserică a fost dedicată sărbătorii „Sfânta Treime,” iar influențele arhitecturale sârbești îi conferă un caracter distinct, având un plan triconc, cu turla în centru și pridvorul adăugat în 1796.
Un moment important în istoria mănăstirii a avut loc în 1623, când a fost închinată mănăstirii „Sfântul Mihail” din Rumelia, Grecia, ceea ce a condus treptat la decăderea acestui loc sfânt. De-a lungul timpului, mănăstirea a fost devastată, suferind distrugeri importante, dar a fost restaurată și îmbogățită în 1746 și în 1846, când s-au realizat și picturi interioare noi.
Printre picturile originale se remarcă Judecata de Apoi, o frescă de o valoare spirituală și artistică deosebită. În plus, mănăstirea adăpostește o tâmplă sculptată din lemn, o mărturie a tradițiilor artistice românești din secolul XVIII.
Prima pictură a fost realizată în 1548 în timpul domniei lui Mircea Ciobanul, iar pronaosul a rămas nepictat inițial, fiind folosit doar ca tindă. Peste un secol, în 1746, egumenul Damaschin a dispus împodobirea pronaosului cu picturi, iar restul bisericii a fost redecorat de fostul egumen Partenie.
Timpul a adus noi intervenții artistice, inclusiv o repictare importantă în 1846, realizată în timpul domniei lui Gheorghe Dimitrie Bibescu. Atunci s-a restaurat și catapeteasma, conferind interiorului o unitate și o frumusețe remarcabile, apreciate până astăzi de vizitator
Picturile au fost restaurate pentru a păstra autenticitatea straturilor originale, iar astăzi, ele îmbină măiestria vechilor zugravi cu simbolurile creștine ortodoxe, decorând altarul, naosul și pridvorul cu fresce remarcabile. Acestea includ scene biblice, cum ar fi „Judecata de Apoi”, înfățișată în pridvorul adăugat în 1796.
De-a lungul istoriei, mănăstirea a fost ocupată de călugări până la secularizarea averilor mănăstirești din 1864, devenind ulterior biserică de mir. După reactivarea statutului monahal în 1997, mănăstirea este, din nou, loc de rugăciune și meditație, continuând să atragă vizitatori care caută liniștea spirituală și să admire frumusețea artistică a bisericii și a frescelor sale.
Astăzi, Mănăstirea Valea Mănăstirii este considerată o destinație turistică și spirituală mai puțin cunoscută, dar de mare valoare culturală și religioasă, oferind o atmosferă de pace într-un cadru natural deosebit.
