Mănăstirea Ciocanu
La câţiva kilometri în vestul Câmpulungului Muscel, afiliată comunei Bughea de Jos se află Mănăstirea Ciocanu, loc ales de meditaţie duhovnicească. Aici a fost un locaş pustnicesc în vechime, dar a ajuns mai cunoscut după ce Schitul a intrat sub oblăduirea Mănăstirii „Negru Vodă” din Câmpulung, pe la 1700.
Biserica are hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”. Mănăstirea datează din secolul al XVI-lea, fiind întemeiată de credincioșii din satul Malu. Aşezământul este pomenit în trei hrisoave din anii 1677, 1776 şi 1827.
Cel mai cunoscut stareţ este Irodion, om al rugăciunii, venit se pare din obştea mai marelui Schit din codrii Slănicului. Puţină vreme locaşul a fost îngrijit de maici cu metania din Mănăstirea Nămăieşti. Acum sunt 3 vieţuitori: preacuviosul părinte stareţ Teofil Ieromonahul, părintele Damian, tot ieromonah şi părintele Antonie.
Mănăstirea are două biserici: una mică, din lemn, cu pictură neobizantină la exterior şi autentic românească la interior, cu hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” şi cea nouă, mai mare, unde s-a pictat momentan numai altarul, cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”.
Mănăstirea Ciocanu atrage prin pictura deosebită, dar și prin faptul că are o istorie specială. A ars în mai multe rânduri, fiind reparată în 1600, când devine schit de călugărițe, iar din 1610 redevine schit de călugări.
În urma cutremurului din 1802, biserica s-a dărâmat şi a fost refăcută în anul 1825, de cuviosul Neofit şi de Mihai Radovici. Reparații radicale au fost întreprinse în 1932, de către egumenul Nicandru Marin și de predecesorul său, Nichifor. 
Actuala bisericuţă are altar, naos, pronaos şi pridvor închis. Naosul şi pronaosul formează un singur spaţiu. Are o turlă pe altar şi alta pe naos. Remarcabil este și faptul că în incinta bisericii se află o piatră funerară ce datează de mai bine de patru secole, din anul 1610.
Aşezată pe dealul Ciocanul, în mijlocul pădurii, mănăstirea se bucură de o așezare geografică a cărei frumusețe pare desprinsă din povești. De aici, privind spre răsărit, ni se înfăţişează o panoramă deosebit de frumoasă: culmi muntoase, sub ele dealurile înalte, iar, la poalele dealurilor, un lanţ de sate.
Drumul până la mănăstire este dificil. În prima parte este îngust dar asfaltat după care devine forestier și plin de denivelări. Cei care ajung aici sunt adesea impresionați de peisajele liniștitoare și de aerul curat, astfel încât o excursie la Ciocanu devine mai mult decât o simplă vizită; este o experiență de regăsire în mijlocul naturii.
