Catedrala Bath, Anglia
Abatia Bath este o frumusete arhitecturala si ultima dintre bisericile monahale ridicate in Bath. Catedrala dateaza din anul 1499, fiind in prezent o foarte activa biserica parohiala. In anul 675, regele Osric a oferit tinutul Abbess Berta din apropierea localitatii Bath in vederea infiintarii si ridicarii unei case de rugaciune. Casa de rugaciune va deveni in scurt timp manastire, sub conducerea episcopului de Worcester.
In anul 781, puternicul rege Offa de Mercia a preluat, prin autoritatea sa, manastirea din Bath de la episcopul ce o conducea si a infiintat o noua viata monahala, intr-o biserica inchinata Sfantului Petru. In anul 957, regele Edwy descria noua manastire din Bath ca fiind „uimitor de frumos construita.”
Edgar, fratele lui Edwy, a sustinut manastirea din Bath in renasterea monahala a acesteia, de-alungul ascensiunii sale din anul 959 si a incurajat calugarii prezenti sa adopte randuiala benedictina.
Odata cu moartea lui William Cuceritorul din anul 1088, manastirea din Bath a fost deteriorata si dezorganizata ca urmare a certurilor pentru putere dintre fiii celui mai sus pomenit. Cel care a invins, William Rufus, a incredintat orasul Bath unui fizician regal – John de Tours. Acesta a devenit episcop de Wells si abate al obstii din Bath in anul 1088. In anul 1090, John de Tours a devenit primul episcop al Bath-ului, iar ca urmare, biserica Sfantul Petru a fost ridicata la rangul de catedrala.
Cand King Oliver, episcop de Bath si Wells, a vizitat localitatea Bath, in anul 1499, a fost socat gasind minunata biserica in ruina. Acestuia i-a luat un an sa se gandeasca ce e de facut in privinta acesteia. In luna octombrie a anului 1500 acesta a scris primatului din Bath in privinta renovarii catedralei. Astfel, s-a hotarat ca o mare parte din venitul prioriului sa fie dedicat reconstruirii catedralei.
In anul 1244 Bath si Wells au impartit statutul de resedinta episcopala, iar Roger de Salisbury a devenit prim episcop. In orice caz, urmatorii episcopi au preferat drept resedinta catedrala din Wells, ale carei canoane si dimensiuni au dus la reabilitarea bisericii drept catedrala episcopala. Catedrala din Bath va ajunge ulterior in paragina.
Imediat dupa acesta ridicare in grad a bisericii sale, John de Tours a planificat construirea unei alte biserici, la o scara mult mai mare, inchinata Sfintilor Apostoli Petru si Pavel. Proiectul infatisa o cladire lunga de o suta de metri. Doar o parte din aceasta a fost terminata pana in anul 1122, cand acesta a murit. Catedrala pe jumatate terminata a fost devastata de un incendiu in anul 1137, insa lucrarile au continuat, aceasta fiind terminata definitiv in jurul anului 1156.
Lucrarile au inceput, probabil, in primavara urmatoare. Episcopul King a realizat un proiect mai mic decat cel initial, acoperind decat zona interioara a navei initiale. Acesta nu a trait sa isi vada ridicat proiectul, noua catedrala fiind terminata cu cativa ani inainte de legea disolutiei manastirilor data de regele Henry al VIII-lea in anul 1539.
In luna ianuarie a anului 1539 primatul Holloway a inclus prioriul din Bath in zona sa de guvernare si jurisdictie. Biserica a fost dezbracata de lucrarile din lemn, fier si vitralii si a fost lasata prada paraginii. Aceasta a supravietuit doar datorita dragostei localnicilor din urmatoarea generatie, care au inceput sa o ingrijeasca si sa ii suplineasca nevoile. Intre anii 1574 si 1611, regina Elizabeth I a promovat si incurajat renovarea si restaurarea abatiei din Bath, aflata inca in ruina la acea data, cu toate eforturile locuitorilor. Scopul revitalizarii acesteia era de a servi ca parohia celor din Bath.
Urmarea dorintei acesteia sunt marile lucrari de restaurare din anii 1860, conduse de catre sir Gilbert Scott. Acesta a dispus ca tavanul catedralei sa fie refacut, dupa forma originala, din piatra boltita si sculptata, proiectat de catre William si Robert Vertue.
Initial o biserica normana ridicata pe ruinele uneia mai veche, abatia din Bath a fost mai tarziu transformata intr-o fantezie gotica, cu creneluri si turnuri si pereti minunat sculptati. Stilul arhitectural folosit este cel perpendicular – goticul tarziu englezesc.
Interiorul catedralei prezinta frumoasele lucrari sculptate si boltite ale lui Robert si William Vertue, care au proiectat tavane asemanatoare si in capela lui Henry al VII-lea din Abatia Westminster.
Intreaga catedrala detine 52 de ferestre vitraliu, ferestre ce acopera o suprafata de 80% din intreaga suprafata a zidurilor, oferind astfel interiorului o impresia puternica de lumina. Incredibilele vitralii din capatul estic al catedralei infatiseaza 56 de scene din viata lui Hristos.
Catedrala din Bath, dupa multe incercari ale istoriei si ale intrecerilor umane, a ajuns in sfarsit la linistea necesara si specifica locasurilor de cult, fiind mult cinstita de catre locuitorii din Bath – catedrala este biserica parohiala a orasului.
