Ruinele Stonehenge, Anglia

​Stonehenge este unul dintre cele mai enigmatice și impresionante monumente preistorice din lume, situat pe Câmpia Salisbury din Wiltshire, Anglia. Construit în mai multe etape între aproximativ 3000 și 1520 î.Hr., acest ansamblu de pietre masive continuă să fascineze atât cercetătorii, cât și vizitatorii datorită misterelor legate de originea, scopul și modul său de construcție.

Ansamblul megalitic de la Stonehenge, situat in campia Salisbury, la circa 130 de kilometri de Londra, reprezinta unul dintre cele mai frumoase locuri preistorice din lume si totodata unul dintre cele mai misterioase.

Nu se stie cu exactitate cand a fost construit si de catre cine. Nu este o singura constructie, ci a fost facut in mai multe etape. O teorie destul de cunoscuta a avansat ipoteza ca ar fi construit de druizi, o populatie existenta in Anglia inainte de cucerirea romana. Tehnicile arheologice moderne au demonstrat insa ca Stonehenge a fost construit cu cel putin 1.000 de ani inainte de druizi, in 2.950 i.Hr., ajungand la forma pe care o cunoastem azi in anul 1.600 i.Hr.

Nimeni nu stie exact cum au ajuns pietrele acolo si nici la ce au folosit. Stonehenge devine si mai misterios daca bine-cunoscutului cerc de pietre mari, verticale, li se adauga descoperirile mai recente – o fortificatie circulara si un inel ciudat de gropi umpute.

La fel de misterios este si modul in care a fost construit Stonehenge. Pietrele verticale si cele orizontale, prin care sunt unite, arata ca si cum ar fi facute din lemn de catre un templar. In mod cert, pentru oamenii din neolitic, care traiau in Campia Salisbury, ar fi fost mai normal sa foloseasca la constructie lemnul, care se gasea din abundenta, decat piatra, un material rar pe plan local.

Si apoi, care este semnificatia tuturor aliniamentelor astronomice descoperite la Stonehenge? A fost momumentul, dupa cum au spus unii cercetatori, chiar un „computer” sofisticat al epocii pietrei cu care se preziceau datele eclipselor? Sau astronomia lui Stonehenge are un sens mai pamantean?

Prima si cea mai importanta etapa a ansamblului de la Stonenhenge era o constructie mare si rotunda, din lemn, inconjurata de un sant circular. Ramasitele acestei fortificatii, construite intre 3200 si 2700 i.Hr., sunt inca vizibile, in ciuda eroziunilor. Se estimeaza ca ridicatura avea aproximativ 2 metri inaltime, 6 metri latime si un diametru de circa 98 de metri.

Monumentul a fost ridicat în mai multe faze de-a lungul a peste 1.500 de ani. Prima etapă, în jurul anului 3000 î.Hr., a constat într-un șanț circular și un val de pământ, formând un henge. Ulterior, au fost adăugate pietrele, inclusiv sarsenii masivi și bluestone-urile mai mici. Sarsenii, care cântăresc în medie 25 de tone, au fost transportați de la aproximativ 32 km distanță, în timp ce bluestone-urile, de până la 4 tone fiecare, au fost aduse de la peste 240 km distanță, din dealurile Preseli din Țara Galilor. Transportul acestor pietre pe distanțe atât de mari, fără tehnologia modernă, rămâne un subiect de uimire și speculație.

De-a lungul timpului, au fost propuse numeroase teorii privind funcția Stonehenge. Alinierea sa cu solstițiile sugerează o utilizare astronomică, posibil pentru a marca schimbările sezoniere. Săpăturile arheologice au dezvăluit prezența unor morminte, indicând că situl a servit și ca loc de înmormântare pentru elitele vremii. Mai recent, cercetătorii au sugerat că Stonehenge ar fi putut fi construit ca un simbol al unificării triburilor britanice preistorice, reflectând o colaborare extinsă între comunități îndepărtate.

În 1986, Stonehenge, împreună cu Avebury și alte situri asociate, a fost desemnat Patrimoniu Mondial UNESCO. Această recunoaștere subliniază importanța sa ca mărturie a realizărilor tehnologice și creative ale societăților preistorice. Monumentul nu doar că demonstrează abilități inginerești remarcabile, dar oferă și perspective asupra practicilor ceremoniale și funerare ale epocii neolitice și bronzului.

De-a lungul secolelor, Stonehenge a fost subiectul multor cercetări și lucrări de restaurare. În secolul al XVII-lea, John Aubrey a realizat primele studii științifice ale sitului, iar în secolul al XVIII-lea, William Stukeley a continuat aceste investigații, asociind monumentul cu druizii. În secolul al XX-lea, săpăturile arheologice au oferit o înțelegere mai profundă a cronologiei și funcției Stonehenge. În 2008, arheologii Tim Darvill și Geoffrey Wainwright au sugerat că monumentul ar fi putut servi ca loc de vindecare, bazându-se pe descoperirea unor rămășițe umane cu semne de afecțiuni. ​

Ceea ce este ciudat despre Stonehenge, este faptul ca este departe de a fi unic in Anglia, dar este cel mai bine pastrat si elaborat astfel de monument. Sunt cunoscute peste 100 de cercuri din pietre pe teritoriul Insulelor Britanice si in nordul Frantei. Unele dintre ele erau mici, de numai 3 metri in diametru. Cel mai mare este cel de la Avebury care se intinde pe o suprafata de aproximativ 4.000 de metri patrati. Unele dintre pietrele de la Avebury cantaresc 60 de tone.

Pietrele pe care noi le vedem astazi reprezinta „ruinele Stonehenge”. Multe dintre pietrele originale au cazut sau au fost folosite de oameni la diverse constructii si reparatii.

Astăzi, Stonehenge atrage peste 1,5 milioane de vizitatori anual, fiind un simbol iconic al patrimoniului britanic. Monumentul continuă să fie un loc de adunare pentru druizii moderni și pentru cei care celebrează solstițiile, menținându-și relevanța culturală și spirituală. Deși multe întrebări rămân fără răspuns, Stonehenge rămâne o punte între trecutul îndepărtat și prezent, inspirând curiozitate și reverență.