Zadar, Croația
Zadar este un oras din Croatia, cu iesire la Marea Adriatica. Este resedinta judetului Zadar si a intregii regiuni de nord a Dalmatiei.
Zadar este vecin cu insulele Ugljan si Pasman, de care este separat de stramtoarea ingusta Zadar. Promontoriul pe care a fost construit orasul vechi era separat de continent printr-un sant adanc, care azi a devenit un depozit ecologic de deseuri.
Zona orasulului Zadar a fost populata din timpuri preistorice. Cea mai veche dovada a vietii umane provine din Epoca de Piatra, in timp ce numeroase asezari au fost datate inca din neolitic.
Locuitorii din Zadar, numiti iadasinoi, au fost mentionati pentru prima data in anul 384 i.H. ca aliati ai indigenilor Hvar si ca lideri ai unei coalitii a Adriaticii de Est in lupta impotriva colonizatorilor greci. Zadar a fost, de-a lungul istoriei, sub stapanire romana, ostrogota, bizantina, venetiana, austro-ungara, italiana iar din 1991 a fost anexat noii Republici a Croatiei.
Zadar-ul initial a fost organizat in timpul domnei imparatilor Augustus si Iulius Cezar, in conformitate cu sistemul roman tipic: plan stradal dreptunghiular, forum, terme, sistem de canalizare si alimentare cu apa.
Insa aspectul sau urban a fost castigat in totalitate in timpul Evului Mediu, aspect care astazi s-a pastrat aproape in totalitate. In secolul al XVI-lea, venetienii au fortificat orasul si s-a continuat constructia in stil renascentist.
In 1873 sub dominatia austriaca meterezele orasului Zadar au fost transformate, din fortificatii ridicate, in promenade extinzand orizontul privelistilor dinspre mare si dinspre uscat, liniile peretelui fiind insa conservate.
In timpul bombardamentelor din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, distrugerile au fost semnificative, dar unele structuri au supravietuit: Forumul Roman – cel mai mare din partea de est a Marii Adriatice, fondat de primul imparat roman Augustus, asa cum reiese din cele doua inscriptii de piatra datand din secolul 3, Biserica Sf. Donatus – o cladire rotunda monumentala, in stil pre-romanic, traditional, datand din secolul al noualea, ramasite ale Apeductului roman, ce avea o lungine de 40 km si alimenta orasul cu apa din Lacul Varna etc.
In ultimii ani, Zadar a renascut intr-un mod uimitor. Nenumarate cafenele si baruri au fost deschise iar muzeele si bisericile au fost restaurate. Zadar este punctul de plecare pentru barcile spre insulele Pag, Dugi Otok, spre apropiatul Biograd sau chiar pentru o excursie de o zi la Plitvice.
Cand a devenit italiana, dupa Primul Razboi Mondial, „era ca un port liber – povesteste jurnalistul Enzo Bettiza – un fel de Macao european, un targ deschis si multe limbi”. In haosul reconstructiilor se mai simte inca atmosfera nobila si mercantila, ascunsa intre zidurile masive ale vechiului oras, pietre care un timp l-au facut cu adevarat inexpugnabil.
Turle inaltate ce par sa sfasie cerul, cladiri venetiene, vestigii romane, catedrale, cutii din ciment, case daramate inca mai exista fantasmele bombardamentelor extrem de dure din cel de-al Doilea Razboi Mondial care 1-a daramat la pamant, distrugand aproape 80% din cladiri si lasand in urma circa 2000 morti.
Publicist al exilatilor italieni, dar nu numai, afirma ca partizani cu Tito au fost cei care au indicat aliatilor orasul dalmat, pentru a elimina ceea ce era o insula italiana.
In mod sigur, dupa acea data viata s-a schimbat: au plecat 15.000. In inversunarea istoriei, la ranile mai vechi s-au adaugat si cele din ultimul conflict, asa cum marturisesc ruinele de la intrarea in noul oras, tesatura de vilisoare inconjurate de verdeata si mari cladiri din epoca socialista.
Zadar, in centrul celui mai important nod stradal intre coasta si uscat, a fost inghesuita de asediul sarbilor din apropiata regiune KRAIJNA, pentru a impiedica legaturile cu Zagreb. Dar Zadarinii sunt convinsi ca frumusetea artei si gustul pentru viata au supravietuit, in parte, a tot ceea ce s-a intamplat. Ranile par inca deschise, dar atmosfera noii Republici, cresterea turismului si timpul care trece vindeca durerile vechi.
Zadar are o frumusete aspra, plina de contraste, transpira cuvinte pe care nu stie sa le spuna. Arta si cultura au supravietuit istoriei insasi. Strazile sunt aglomerate de tineri, veniti aici din intreaga regiune datorita prestigioasei Universitati, care ocupa o cladire eleganta cu vedere spre mare si de care orasul pare sa fie inca legat: pana in prezent italiana este limba straina cea mai extinsa.
Turistii in trecere se revarsa pe strazi, biserica bizantina San Donato rasuna de notele unui concert. Dincolo de ziduri, in apropierea digului, se leagana vaporase si vase de pescuit, iar barcile fac naveta intre miriadele de insule si orasul Ancona, de care il despart aproape cinci ore si jumatate de navigare.
