Mănăstirea Sfântul Arhanghel Mihail din Thassos
Una dintre comorile insulei Thassos este de ordin religios. Este vorba despre mănăstirea Sfântul Arhanghel Mihail, cocoţată undeva spre vârful insulei, la 30 de kilometri de Limenas, capitala insulei.
Dincolo de frumuseţea arhitecturală sau de priveliştea fermecătoare asupra Mării Egee, această mănăstire pare unică datorită hramului pe care îl poartă: cel al Arhanghelului Mihail, deşi, peste tot în lume, acest hram presupune întotdeauna şi ocrotirea Arhanghelului Gavril. Explicaţia este foarte simplă: încă de la începuturile sale, mănăstirea s-a bucurat, la propriu, de intervenţiile Arhanghelului Mihail care a apărut călugărilor de aici în mai multe rânduri.
Mănăstirea a fost ridicată, iniţial, în secolul al XI-lea de către un călugăr îndrăgostit de pustnicie. După ce înălţase în insula Thassos două biserici, a decis să se retragă, spre finalul vieţii, pe vârful insulei.
A locuit un timp într-o peşteră, apoi, într-o zi, în locul în care astăzi domneşte mănăstirea, i s-a arătat Sfântul Arhanghel Mihail. Bătrânul călugăr s-a temut că este o vedenie mincinoasă de la diavol şi a refuzat să creadă în ea, pentru a nu cădea în ispita slavei deşarte. Sfântul Arhanghel Mihail i-a înţeles smerenia şi i-a făcut un dar neaşteptat: a lovit cu o cârjă în stâncă şi din acel loc a izvorât un râu cu apă foarte rece. I-a promis călugărului că dacă va bea din acea apă, niciodată nu va cădea în ispită.
În onoarea acestei minuni, chiar lângă locul lovit de Sfântul Arhanghel Mihail, a fost construită biserica ce îi poartă hramul de sute de ani. Izvorul a continuat să curgă, fiind înglobat curţii bisericii. Foarte mulţi credincioşi veneau aici să bea apă şi să se tămăduiască de boli şi patimi. Dar minunile nu s-au oprit aici.
Pe timpul ocupării insulei Thassos de către otomani, un soldat a vrut să profaneze biserica şi izvorul cu apă sfântă, aşa că s-a îmbăiat în el. A fost pedepsit imediat. Otomanul a decedat subit, iar izvorul de apă a secat la fel de brusc cum apăruse.
Călugării au avut un vis în care le-a apărut Sfântul Arhanghel Mihail şi le-a cerut să scoată trupul neînsufleţit al otomanului din curtea bisericii şi să-l ducă la malul mării, să îl îngroape. În timp ce cărau cadavrul după indicaţiile primite în vis, călugării au descoperit în mod miraculos o peşteră înăuntrul căreia curgea un nou izvor tămăduitor.
Izvorul cu pricina se află la câţiva kilometri mai jos de mănăstire şi nu este un loc care să îţi sară în ochi. Dacă nu ţi se spune despre existenţa lui, eventual la recepţia hotelului, nu vei da de el întâmplător.
Peştera este încorporată unei gospodării de măicuţe care sunt destul de ospitaliere cu turiştii, explicând în limba engleză fascinanta poveste a apariţiei lui. Am fost conduşi în peşteră. Intrarea se face pe nişte trepte, iar pe pereţii peşterii stau agăţate câteva icoane simple. Peştera este foarte adâncă, întunecoasă, din cale afară de friguroasă şi foarte joasă. Trebuie să mergi aplecat.
Dar revenind la mănăstirea în sine, ai senzaţia că ai descoperit grădina raiului. Mănăstirea Sfântul Arhanghel Mihail este construită chiar pe vârful unei stânci, deasupra Mării Egee. Terasa este împrejmuită cu gard de lemn şi tufe de leandri în toate culorile. Mănăstirea este condusă de maici, iar atmosfera este foarte primitoare.
Biserica veche este în lucrări ample de restaurare şi extindere și nu s-a putut vizita.
Paraclisul, în schimb, a meritat toată deplasarea. Este vorba despre o capelă foarte scundă, în formă dreptunghiulară şi cam neîncăpătoare. Foarte mulţi oameni se înghesuie înăuntru pentru că adăposteşte unul dintre cuiele din Sfânta Cruce pe care Şi-a dat viaţa Mântuitorul.
Cuiul cu pricina este încastrat într-o superbă cutie de argint cu lucrătură specială şi expusă pe un pat de catifea vişinie. Nu ai cum să nu te simţi copleşit privindu-l. Totuşi, pentru că locul este extrem de aglomerat, nu prea poţi sta să te rogi în faţa cuiului mai mult de un minut.
La mănăstirea Sfântul Arhanghel Mihail din Thassos, intrarea este liberă. Nu se percepe niciun fel de taxă. În schimb, turiştii au obligaţia de a respecta locul acesta sfânt, astfel că, obligatoriu, trebuie să fie îmbrăcaţi corespunzător.
Bărbaţii nu au voie cu pantaloni scurţi şi sandale, iar femeile trebuie să poarte neapărat fuste lungi şi să aibă umerii acoperiţi. Cei care nu cunosc acest cod vestimentar, sunt ajutaţi de către maici cu câteva piese vestimentare oferite cu împrumut.
