Catedrala Mitropolitană din Timișoara
Catedrala Mitropolitană din Timișoara este cel mai mare edificiu religios din Timișoara, catedrală a Mitropoliei Banatului, cu hramul „Trei Ierarhi”. A fost construită între 1936 și 1940 și este un simbol al orașului.
Situata in centrul orasului Timisoara, la incrucisarea celor mai importante artere de circulatie, catedrala Mitropolitana cu hramul „Trei Ierarhi”, impresioneaza prin dimensiunile ei, prin gratia liniilor cat si prin invelisul de tigla smaltuita care straluceste de departe in razele soarelui.
Catedrala ortodoxa, veritabil simbol al orasului, a fost construita intre 1936 si 1940 dupa planul arhitectului Ioan Troianescu, fiind declarata monument de arta pentru arhitectura, pictura si sculptura ei.
Stilul arhitectural al catedralei imbina traditia religioasa romana cu cea bizantina-moldoveneasca. Stilul, cu firide sub stresini, cu bolte instelate in interior, cu discuri lacuite intr-o multitudine de culori, poate fi gasit in manastiri precum Cozia sau Prislop, tipice secolului XIV. Catedrala are nu mai putin de 11 turle din care turnul principal are 83,7 metri. Constructia are o lungime de 63m si o latime de 32 m.
In pronaos, pe partea dreapta, sunt asezate, inca din anul 1956, moastele Sf. Iosif cel Nou de la Partos, fost Mitropolit al Timisoarei, in secolul al XVII-lea. Iconostasul impresioneaza printr-o sculptura realizata de Stefan Gajo.
Sculptura mobilierului este opera lui Traian Novac. Picturile interioare si exterioare au fost executate de pictorul Atanasie Demian. Intre anii 2003-2006 pictura catedralei mitropolitane a fost restaurata, redandu-i-se stralucirea originala.
Catedrala Mitropolitană adăpostește la subsol o bogată colecție de artă bisericească bănățeană veche și o valoroasă colecție de icoane. De asemenea aici se află și moaștele sfântului Iosif cel Nou de la Partoș, protectorul ortodocșilor români din Banat, fost episcop ortodox de Timișoara (1651 – 1655), venit de la Muntele Athos și retras apoi la mănăstirea de la Partoș.
Aici se găsesc manuscripte românești timpurii precum „Noul Testament de la Bălgrad” din 1648 sau „Cazania lui Varlaam” din 1643. Latura subsolului dinspre altar cuprinde necropola mitropoliților Banatului.
