Lacul Ochiul Beiului
La adapost de Muntii Aninei si Locvei, Lacul Ochiul Beiului sta cuminte si asteapta vizitatorii pe care ii ademeneste mai apoi cu albastrul si claritatea apei.
Desi traseul pana acolo este unul anevoios, cei care se incumeta sa il strabata raman pe loc vrajiti de peisaj si sunt gata sa rememoreze legendele care stau la baza formarii acestuia.
Lacul este unul de origine carstica si face parte din Parcul National Cheile Nerei Beusnita; acesta este situat in Muntii Aninei, pe Valea Raului Beu, unde acesta se intalneste cu raul Beusnita.
Din Steierdorf, (mai cunoscut azi ca fiind cartierul de sud al Aninei), daca se urmareste traseul marcat cu banda albastra, traseu lung de peste 4 ore, ce trece pe la Sasca Romana, se poate ajunge la Lacul Ochiul Beului.
In celalt sens, plecand din Sasca Romanaputem ajunge la lac, urmarind marcajul cu banda albastra, de la Sasca Romana – Podul Beului ( pe o distanta de 2,5 km, timp de 45 min-60 min), dupa care Podul Beului – Lacul Ochiul Beului (aproximativ 7-8 km, cca. 100-110 min).
Bazinul Raului Beu poarta mai multe nume, pe tot parcursul acestuia de la izvor pana ce ajunge sa se verse.
La inceput, pe cursul superior se numeste Racajdianul; imediat dupa ce firicelul de apa trece de Culmea Goruia-Cetatuia, raul are sa se numeasca Beul Sec, nume primit datorita faptului ca pe timp de vara, cand debitul apei este foarte mic, valea seaca.
De la congruenta raului Beul Sec cu Beusnita, unde acesta primeste o mare cantitate de apa, cursul apei ia numele de Beu (si este alimentat in permanenta de Beul Sec, Beusnita si izbucul care alimenteaza Lacul Ochiul Beului).
Situat la o altitudine de 310 m, intr-o “cuva” ovala, sub forma unui crater, lacul are o adancime de aproximativ 3.6 m si un diametru total de 15 m (284 mp).
Apa, de o culoare verde albastra, nu ingheata nici macar la temperaturi extrem de scazute iarna, datorita izvorului care alimenteaza lacul in permanenta cu apa; dimpotriva, acesta este adapostul a numeroase rate salbatice si pasari migratoare uitate de timp aici, cum ar fi rate salbatice si starci cenusii.
Pe fundul lacului se pot zari cu usurinta bolovani si pastravi care se plimba. Ici colo, se pot vede cum de pe fundul lacului izbucnesc mici firicele de apa ce antreneaza in jocul lor nisip si bule de aer.
La baza formarii lacului stau cateva legende, legende pe care localnicii sunt dispusi sa le povesteasca iar, si iar, si iar… oricarui vizitator ce trece pe aici.
O prima legenda spune ca o frumusete de fata, de prin locurile acestea, a fost rapita si necinstita de un tanar de vaza al Imperiului Otoman; dupa aceasta intamplare fata a ales sa isi ia zilele in zona. Cand tanarul bei a vazut una ca asta, s-a pus pe plans. Din lacrimile lui se zice ca s-a nascut Lacul Ochiul Beiului.
O alta legenda spune ca aceste tinuturi au fost stapanite in trecut de un pasa rau; pasa avea insa un baiat de o frumusete rara cu ochii de un albastru patrunzator.
Tanarul obisnuia sa mearga des la vanatoare in tinutul peste care tatal sau domnea; in una din zile, acesta a zarit o fata de valah ce era cu mioarele la pascut. Tanarul s-a indragostit pe loc de fata, lucru care a fost impotriva vointei pasei si acesta a ordonat ca fata sa fie ucisa.
Cand tanarul a aflat de fapta tatalui sau, a plans la capataiul fetei, insa in zadar. Negru de suparare, tanarul a ales sa isi ia viata si el; ca urmare a jertfei tanarului, din lacrimile varsate si din suferinta lui s-a nascut lacul de un albastru asemeni ochilor sai.
Insa asta nu e tot; localnicii spun ca si in zilele noastre ielele se aduna in jurul lacului in noaptea de Sanziene, danseaza in jurul lacului si se imbaiaza in albastrul cristalin al acestuia.
