Catedrala Mitropoliei Ortodoxe pe Stil vechi din Romania

Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România a luat ființă în anul 1924, când Biserica Ortodoxă Română a introdus calendarul gregorian fapt care a determinat un grup de preoți și credincioși să serbeze în continuare sărbătorile după vechiul calendar iulian.

Separarea Bisericii Ortodoxe în Stil Vechi și Nou a avut loc în 1923, când la Constantinopol s-a decis trecerea de la calendarul iulian la calendarul gregorian. Singurul opozant al schimbării, mitropolitul Visarion Puiu, s-a exilat în 1944 în Occident, murind la Paris.

Cel mai cunoscut oponent al introducerii noului calendar era ieromonahul Glicherie Tănase. Acesta a fost nevoit să părăsească Mănăstirea Neamț-Schitul Pocrov și să construiască alte lăcașuri de cult pentru a putea sluji după calendarul vechi. Ulterior el a devenit primul mitropolit al Bisericii Ortodoxe Române de stil vechi, în sânul căreia a fost creată o nouă ierarhie.

Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România are o mitropolie autonomă cu sediul la Slătioara în comuna Râșca, județul Suceava. În perioada 1985–1992 conducător al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi a fost mitropolitul Silvestru Onofrei. Întâi-stătătorul Sinodului Bisericii Ortodoxe Române de stil vechi este ÎPS Mitropolit Vlasie Mogârzan, care este secondat de 10 episcopi.

În anul 1992 erau înregistrați circa 32.000 de credincioși ortodocși de stil vechi (din București și dintr-o parte a Moldovei).

În anul 2010 erau înregistrați circa 500.000 de credincioși ortodocși de stil vechi (din București și dintr-o parte a Moldovei).

Conform unei alte estimări, în anul 2007 în România trăiau peste un milion de adepți ai bisericii ortodoxe de stil vechi, îndeosebi ruși lipoveni, armeni și sârbi.

În anul 2008 în România existau 130 de biserici, schituri și mănăstiri pe stil vechi.