Mănăstirea Voroneț
Mănăstirea Voroneț, supranumită „Capela Sixtină a Estului”, este un monument emblematic al artei și spiritualității românești, situat în satul Voroneț, actualmente parte a orașului Gura Humorului, județul Suceava. Ctitorită de domnitorul Ștefan cel Mare în anul 1488, mănăstirea impresionează prin arhitectura sa și prin frescele exterioare de o frumusețe rară, în special celebrul „albastru de Voroneț”.
Construcția bisericii mănăstirii a fost realizată într-un timp record pentru acea perioadă: doar trei luni și trei săptămâni. Acest edificiu a fost ridicat ca mulțumire adusă divinității pentru victoria obținută în Bătălia de la Valea Albă împotriva otomanilor. Biserica poartă hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință.
Unul dintre cele mai distinctive elemente ale Mănăstirii Voroneț îl reprezintă frescele exterioare, realizate în secolul al XVI-lea, în timpul domniei lui Petru Rareș. Aceste picturi se remarcă prin coloritul lor viu, în care predomină nuanțele de albastru și verde, și prin compozițiile ample ale scenelor biblice. Culoarea albastră, cunoscută sub denumirea de „albastru de Voroneț”, a devenit emblematică datorită intensității și rezistenței sale în timp. Printre scenele reprezentate, „Judecata de Apoi” de pe fațada vestică este deosebit de impresionantă, ilustrând complexitatea și măiestria artistică a epocii.
În anul 1785, odată cu anexarea părții de nord a Moldovei de către Imperiul Austriac, mănăstirea a fost desființată, iar călugării au fost nevoiți să o părăsească. Chiliile au ajuns treptat în ruină, iar biserica a rămas neîngrijită până în 1991, când mănăstirea a fost reînființată ca așezământ de maici.
Datorită valorii sale artistice și istorice, Mănăstirea Voroneț a fost inclusă în anul 1993 pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, alături de alte biserici pictate din Bucovina. Această recunoaștere subliniază importanța sa ca simbol al identității culturale și spirituale românești.
Manastirea Voronet a fost ctitorita in septembrie 1488(in 3 luni si 3 saptamani) de Stefan cel Mare si Sfant si are hramul Sf. Mare Mucenic Gheorghe. La 1547 i s-a adaugat pridvorul si a fost pictata la exterior sub supravegherea Mitropolitului Grigorie Rosca. Manastirea Voronet este numita „Capela Sixtina a Orientului” pentru marea fresca din fatada de vest, numita „Judecata de apoi”. De aici porneste si sintagma „Albastrul de Voronet”, care este considerat de specialisti ca unic in lume si cunoscut ca si verdele lui Veronese.
Valoroase din punct de vedere artistic este si catapeteasma din lemn de tisa aurit si usile imparatesti. Pe o mare parte din peretii exteriori, isi urmeza firul traditional, pe un fond albastru : Arborele lui Ieseu, pe faţada de sud, Cinurile pe abside, Acatistul Maicii Domnului, Viata Sfantului Antonie cel Mare, Facere chiar pe fatada de nord. Vizitatorii si turistii se intreaba cum de poate emana atat de mult sentiment de frumos, arta, cultura si istorie o ctitorie de marimi nu foarte mari.
Mănăstirea Voroneț nu este doar un loc de cult, ci și o mărturie vie a istoriei și tradițiilor românești, atrăgând anual numeroși vizitatori dornici să descopere frumusețea și profunzimea acestui lăcaș de cult.
