Mănăstirea Hodoș Bodrog
Din punct de vedere geografic Mânăstirea Hodoș – Bodrog se află în județul Arad (județ situat la granița de vest a României), la vest de municipiul Arad, pe cursul inferior al Mureșului, la o distanță de 12 km, pe drumul ce duce de la Arad la Felnac – Secusigiu – Periam (se merge spre Timișoara și înainte de benzinaria Petrom se cotește la dreapta).
Mânăstirea a luat ființă în urma descoperirii unei icoane a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus. Tradiția ne istorisește cum un taur din turma unui păstor a scos cu coarnele dintr-o movilă de pamânt Icoana „făcătoare de minuni” a Maicii Domnului, pe acel loc credincioșii construind o bisericuță unde s-a păstrat icoana, acesta fiind doar începutul mânăstirii. 
Prima atestare documentară cunoscută, o avem din anul 1177, într-o diplomă dată de regele Bela al III-lea, în care Mânăstirea Hodoș – Bodrog este menționată ca având proprietate, fiind nominalizați și vecinii pe care-i avea atunci; dar vechimea ei este cu mult mai mare, după cum afirmă și unii istorici locali, cum ar fi Ladislau Naghy de Peretsenyi, prietenul lui Gheorghe Șincai, care spune ca în Mânăstirea Hodoșului au locuit, pe vremea ducelui Ahtum, la începutul sec. XI, călugări „greci” de rit răsăritean.
O precizare nouă ne oferă un document provenit din anul 1233, prin care Mânăstirii Hodoș i s-a repartizat o cantitate anuală de 1000 de bulgări de sare, care erau transportați din Transilvania pe râul Mureș.
Invazia tătară de la 1241 a dat o lovitură puternică sistemului monastic din câmpia Aradului în urma căreia multe mânăstiri existente înainte dispar din izvoarele istorice. Mânăstirea Hodoș – Bodrog a trecut și peste această situație dificilă.
Se pare că a fost distrusă numai bisericuța mânăstirii, dar viața monahală a continuat, deoarece există o mențiune în această privință într-un document din anul 1278.
În anul 1991, conducerea mânăstirii este încredințată Arhim. Nestor Iovan, sub care Mânăstirea Hodoș – Bodrog continuă să înflorească.
Mânăstirea Hodoș – Bodrog a vegheat dintotdeauna la neobosita propovăduire a credinței creștine, ținând trează conștiința credincioșilor care frecventau acest sfânt așezământ în duminici și sărbători, dar mai ales cu ocazia hramului.
Organizarea pelerinajelor este amintită pentru prima dată în documente în anul 1771, luând o amploare deosebită mai ales sub păstorirea episcopului Grigore Comșa (1925-1935), situație care se menține și în prezent. 
Mânăstirea Hodoș – Bodrog își desfășoară activitatea în conformitate cu rânduielile vieții monahale și a statutului pentru organizarea și funcționarea mânăstirilor ortodoxe, conform principiului „ora et labora” (roagă-te și muncește).
Rânduiala este cea a vieții de obște, din care fac parte aproximativ 25 de viețuitori: ieromonahi, ierodiaconi, monahi, rasofori și frați.
După Sfântul Maslu de obște din fiecare vineri și după Sfânta Liturghie din duminici și sărbători se fac rugăciuni speciale, molifte și dezlegări de obște, pentru toți credincioșii care vin la mânăstire. Cu ocazia Hramului mânăstirii, la 14 august și în Vinerea Mare se face procesiunea „Drumul Crucii”.
