Mănăstirea Izbuc

Este situată pe șoseaua Ineu-Brad, ramificație stânga din satul Avram Iancu 12,5 km până la mănăstire. Dacă se folosește trenul pe linia ferată Brad-Ineu-Arad. se coboară în gara Aciuta. Din gară la dreapta, în direcția orașului Brad, se merg 6 km p șoseaua națională, până la primele case aparținătoare satului Avram Iancu.

De aici, pe drum de piatră la stânga, cca 1 km până la biserica satului, în continuare tot stânga prin satul Avram Iancu și la ieșirea din sat, se merge la dreapta prin pădure pe drumul forestier, și la 2 km de mănăstire se mergela stânga, pe drum de pămât, necarosabil în 1995.

Drumul se parcurge fără teamă de rătăcire, întrucât, pornind încă din gară sunt marcaje șii indicatoare la toate potecile și bifurcațiile de drumuri, arătându-se atât distanțele, cât și timpul în care se parcurg. Este cel mai bun marcaj pe care îl face o mănăstire pentru că la altele te duce nu mai intuiția, putându-te rătăci ușor pe drumurile de pădure care duc către ele.

La mănăstire se poate veni și din Oradea la Vașcâu cu trenul, și de aici sunt autobuze de transport public până în satul Călugări (Ponoarele până în 1996), iar din satul Călugări mai sunt de parcurs încă 5 km până la mănăstire pe drum forestier carosabil. Complexul mănăstiresc este construit la poalele muților Marna,aproape de vârful Biharea din lanțul munților Apuseni, într-o poiană cu relief denivelat, în mijlocul pădurii, înconjurat de dealuri.

Scurt istoric: Locul s-a numit aici din vechime „La Călugări”, aceasta fiind dovada existenței în trecutul îndepărtat a unui locaș monahal. Tradiția spune că aici au fost în vechime călugări care cutimul au dispărut.După 1772 au venit 2 călugări de la Prislop, jud. Hunedoara, care au reînființat și vița monahală de la mănăstirea Crișan, dar după anul 1800 nu se mai știe nimic până în 1920, când a început din nou viața monahală susținută de călugări și neîntreruptă până astăzi în mănăstirea Izbuc (i s-a spus Izbuc de la izvorul aflat în incintă și care izbucnește din când în când).

Mănăstirea actuală există din anul 1930. În anul 1947 a fost atacată e bandiții care au omorât întreaga obște, A scăpat un singur călugăr care a reușit să fugă și să se ascundă în pădure. Viața monahală a fost întreținută până în 1954 de un singur călugăr.

În acest an vine aici Ieromonahul Ioanichie Popescu și prin osârdia acestuia și purtarea de grijă a episcopului doctor Vasile- Coman, mănăstirea s-a detzvoltat mult, ajungând să aibă trei locașuri de închinăciune și mai mult clădiri pentru celelalte folosințe,construite în 1985 și 1987. Prima biserică din zid a fost construită în 1930 cu ajutorul obștii mănăstirii, ctitorul eifiind Arhimandritul Atanasie Popescu.