Schitul Mănăstirea Feredeu

Schitul Mănăstirea Feredeu este situat pe raza comunei Șiria, complexul monahal Feredeu cuprinde două zone distincte, o mănăstire situată în vale și un schit, localizat pe versantul vestic al Munțiilor Zărand. Schitul Feredeu, datând din secolul XVIII, este situat la o altitudine de 427 metri.

Un astfel de loc minunat se găseşte şi în De Dumnezeu Păzita Arhiepiscopie a Aradului la locul unde munţii Zărandului coboară domol în Câmpia de Vest prin dealurile pitoreşti ale Podgoriei Aradului.

Aici ca o binecuvântare – din mila lui Dumnezeu- străjuieşte în apropierea ruinelor vechilor Cetăţi româneşti ale Şiriei, Tornei şi Hindecului o Cetate a Credinţei şi anume Mănăstirea Feredeu cu cele două locaşuri ale sale.

Noua locaţie Feredeul din Vale cu Biserica Sfântul Ilie şi Vechiul Schit din deal situat la o altitudine de 427 metri în apropierea Şeii Cazan cu Biserica cu Hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe şi Paraclisul de vară cu Hramul Înălţarea Sfintei Cruci.

Biserica mănăstirii din deal este ridicată în apropierea unui izvor cu apă cristalină care şi dă numele Sfîntului Aşezământ de Feredeu. De minunatul izvor se leagă numeroase tămăduiri care l-au transformat în loc de perelinaj atât la marile sărbători creştine cât şi în timpul anului. Istoria sfântului locaş se pierde în negura timpurilor.

Este cunoscut faptul că pe lângă cetăţile creştine medievale sau chiar în interiorul acestora se găsea câte un locaş de închinare şi cel puţin un slujitor al altarului sau un duhovnic. De la această regulă putem spune că nu face excepţie nici Mănăstirea Feredeu.

Aflându-se în apropierea cetăţilor amintite mai sus putem afirma că începuturile Mănăstirii Feredeu sunt similare cu începuturile cetăţilor Tornea, Hindec şi Şiria aproximativ anul 1169. După unele informaţii care sau transmis din generatie în generatie, rezultă, că schitul, acest aşezamânt monahal, a existat şi în perioada anilor când o bună parte din teritoriile de pe Valea Muresului Inferior, din Banat precum şi din ţara celor trei Crişuri sau aflat sub stapânirea turcilor până în jurul anilor1699 când a fost încheiată Pacea de la Karlowitz.

În perioada acelor ani, la schitul de la Feredeu a trăit un călugăr pe numele Filimon, care a fost ucis de către turci înainte sa părăsească această regiune, pentru faptul că de nenumărate ori a cerut cu crucea în mâna ridicată de-asupra capului cotropitorilor pagâni să părăsească aceste meleaguri. Iată că un sfânt martir al ortodoxiei a sfinţit cu sângele său împrejurimile Mănăstirii Feredeu.

Viaţa monahală nu a fost suprimată aici odată cu martiriul monahului Filimon ci şi-a continuat existenţa în ciuda greutăţilor care au urmat mai ales că în secolul al XVIII-lea cînd ortodoxia transilvăneană şi implicit monahismul au avut de rezistat prigoanelor uniaţiei. La începutul veacului al XX–lea se pare că urîtorii Bisericii reuşiseră să suprime viaţa de obşte şi trăirea duhovnicească de la Feredeu.

Însă nu pentru multă vreme. Preotul Nicolae Bîru din Covăsânţ a avut iniţiativa refacerii schitului în acelaşi loc unde a mai existat odată un schit care a fost distrus, rămânându-i numai ruinele şi obiceiul de a pelerina aici. Demersurile pentru construirea paraclisului au început încă din 1926, iar piatra fundamentală s-a aşezat numai în Sâmbăta Mare din anul 1931, ca simbol al patimilor şi al Învierii.

În data de 9 iunie 1932 paraclisul de la Izvorul Feredeu a fost sfinţit de Episcopul Aradului şi începând din această dată poartă numele de schitul „Sfântul Gheorghe” Feredeu. În anul 1959, din cauza vremurilor foarte grele, acest aşezământ a fost desfiinţat în mod abuziv, aceeaşi soartă împărtăşind multe schituri şi mânăstiri din ţară.

O nouă etapă din viaţa bisericească de la Schitul Feredeu a început în anul 1986 când ÎnaltPrea Sfinţitul Episcop Timotei Seviciu împreună cu preacuviosul părinte arhimandrit Ilarion Tăucean- care a fost numit stareţ, au demarat lucrările de reparaţii, renovare şi refacere a bisericii şi a paraclisului.

Noua biserică are forma unei cruci, fiind compartimentată cu altar, naos, pronaos şi pridvor închis, iar catapeteasma a fost confecţionată din lemn masiv de stejar sculptat. Din cauza drumului cu urcuş anevoios spre Feredeul din Deal, a mai fost construită încă o biserică mai jos, astfel a luat fiinţă o nouă aşezare monahală: Feredeul din vale.

Hramul mânăstirii din deal este Sf. Mare Mucenic Gheorghe, ales parcă simbolic pentru ceea ce însemnă calitatea izvorului vindecător de boli trupeşti şi sufleteşti, iar hramul mânăstirii din vale este Sf. Prooroc Ilie Tezviteanul. Atât la mânăstirea din deal cât şi la cea din vale, pictura interioară a fost realizata în anul 1990, de către pictorii Radu si Alexandra Jitaru Concomitent, în tehnică frescă.

Aceasta a fost executată în perioada anilor 1989-1990 la Biserica „Sf.Gheorghe” şi 1998-1999 la Biserica „Sf. Prooroc Ilie”, respectând canonul picturii bisericeşti. În data de 23 februarie 2000, schitul de călugări Feredeu s-a transformat în mânăstire. Astfel, după mulţi ani de muncă, Mânăstirea Feredeu a devenit un loc accesibil tuturor.

În prezent mănăstirea are 6 vieţuitori care au renunţat la deşertăciunea lumii şi sau dedicat rugăciunii şi trăirii duhovniceştii sub îndrumarea duhovnicească a Preacuviosului Părinte Ilarion Tăucean superiorul mănăstirilor ortodoxe din arhiepiscopia Aradului. Pentru folosul duhovnicesc al celor care îi calcă pragul la mănăstire se săvârşesc zilnic Sfînta Liturghie, Vecernia, Utrenia şi Ceasurile. În fiecare vineri seara începând cu orele 22 se săvârşeşte Taina Sfîntului Maslu.

Începând cu anul 2009 cu binecuvântarea Preacuviosului Părinte Stareț Ilarion Teuceanul s-a împâmântenit cu ocazia Hramului de Înălțarea Sfintei Cruci ca în ajunul sărbătorii (13 septembrie) să se săvîrșească ritualul Drumului Crucii, când cu multă evlavie se repetă în mod simbolic de către cler și credincioși, drumul parcurs de către Mântuitorul cu Sfânta Cruce în spate spre răstignirea de pe dealul Golgotei. Acesul la Ferdeul din Deal se poate face pe jos cât şi cu autoturismul pe un drum modernizat şi asfaltat.