Bisericuta Sfantul Gheorghe din Isaccea
Bisericuta Sfantul Gheorghe, monument istoric, situata in apropierea centrului orasului Isaccea, este cunoscuta pentru doua aspecte.
Primul se refera la valorosul iconostas de lemn datand din epoca lui Vasile Lupu (cca. 1645), adus aici pe la sfarsitul secolului al XVIII-lea (???) de la fosta manastire Adam (jud. Galati), iar cea de a doua se refera la piciorul mesei de altar, care este un monument funerar de epoca romana.
Biserica este situata in centrul orasului si a fost construita la sfarsitul secolului al XVIII-lea, probabil pe locul unui modest locas de cult. In prima etapa de functionare, biserica avea un altar semicircular, un naos in forma de cruce, cu doua abside laterale si un pronaos. Naosul este prevazut cu o turla hexagonala, iar pronaosul este acoperit cu o bolta semicilindrica. La sfarsitul secolului al XIX-lea se mai aduga un pridvor , terminat in partea superioara cu o clopotnita din lemn.
Pana in 1988 a fost singura biserica “ingropata” din Dobrogea (nivelul de calcare se afla cu 0,50 m mai jos decat cel actual). Edificiul a fost construit, daca pot zice asa, intr-o “groapa”, iar turla sa nu depaseasca in inaltime minaretul moschei din apropiere.
Cercetarile arheologice din acel an au surprins in jurul bisericii un numar de 18 morminte, care atestă existenta unui cimitir in jurul acesteia. In cadrul cimitirului inmormantarile incep undeva la miflocul secolului al XVII-lea, continua in secolul XVIII, chiar si prima jumatatea a secolului al XIX-lea. Ritualul funerar este caracteristic perioadei respective; ritul este exclusiv de inhumatie. Inventarele funerare cuprind obiecte, podoabe si monede din secolele XVII-XVIII, unele lucrate in ateliere locale, din care se evidentiaza piesele din aur si argint.
Din pacate bisericuta a fost pictata acum cativa ani, are termopane si s-au facut “mici” modificari intre naos si pronaos.
“Ruinele” de langa bisericuta, reprezinta un inceput de biserica noua, care se dorea o copie a catedralei din Ulm (Germania). Constructia acesteia a inceput in 1906 si a fost stopata in 1907, cand forurile ecleziastice au hotarat ca materialele ramase sa fie transportate la Chilia Veche, unde s-a ridicat un locas ortodox dupa planurile intocmite pentru biserica de la Isaccea.
