Fortăreața medievală de la Enisala
In nordul Dobrogei, aproape de Babadag, pe un deal calcaros, care domina lacurile Razelm si Babadag,se afla ruinele fortaretei Enisala. Numele cetatii nu s-a pastrat de la cei ce au construit-o, denumirea actuala provenind din limba turca , Yeni Sale, care inseamna „Sat nou”. In functie de momentul istoric s-a numit Yeni-Sale, Heracleea sau Heraclia.
Ea se numara printre monumentele de arhitectura militara ridicate in evul mediu pe teritoriul tarii noastre si a fost construita in a doua jumatate a sec. al XIV-lea, se pare ca de catre negustorii genovezi, care la vremea aceea erau unii dintre cei mai bogati negustori si erau detinatorii monopolului navigatiei pe Marea Neagra.
Cetatea avea un rol strategic la Gurile Dunarii fiind orientata spre mare pentru supravegherea traficului navelor, la vremea aceea, lacurile Razelm si Babadag nefiind formate iar marea intinzandu-se pana la cetate.
Fortificatia de la Enisala a facut parte din lantul de colonii genoveze care ingloba orasele din Delta – Chilia si Likostomion, Cetatea Alba la gurile Nistrului, Caffa in sudul Crimeei.
Intr-o alta perioada istorica, intre 1397-1416, cetatea de la Enisala a fost parte integranta din sistemul defensiv al Tarii Romanesti organizat de Mircea cel Batran in Dobrogea. Dupa cucerirea cetatii si a intregii Dobroge de catre turci la 1419-1420, in cetate s-a instalat o garnizoana militara otomana.
Atunci cand Dobrogea a intrat sub stapanire otomana, localitatea era populata de romani lucru dovedit de cercetarile arheologice ce au scos la iveala un cimitir din sec. XV-XVIII, ce atesta locuirea spatiului de catre romani crestini.
Cetatea apare in cronicile turcesti din sec. XV-XVI ce relateaza despre cucerirea cetatii de catre otomani de la domnii romani, ceea ce dovedeste vechimea asezarii inainte de instaurarea dominatiei straine in teritoriul dintre Dunare si Mare.
Dupa ce turcii si-au intins stapanirea pana dincolo de gurile Dunarii, la Cetatea Alba si Chilia (1484), si dupa ce s-au format cordoanele de nisip ce au format lacul Razim separandu-l de Marea Neagra, cetatea a fost abandonata in sec al XVI-lea, pentru ca nu mai corespundea intereselor strategice si economice turcesti.
Cea mai veche mentiune a acestui nume o gasim in cronica lui SüKrüllah, datand din prima parte a sec. al XV-lea. Ulterior, in defterul din 1573 este mentionata ca apartinand cazalei Harsova-Babadag, fiind enumerata printre satele obligate sa predea Portii oi.
Localitatea apare si in defterul din 1675 si 1676 ca apartinand cazalei Babadag. Agentul polonez Korsac o mentioneaza la 1849 si apoi Ion Ionescu de la Brad la 1850 cu numele de Ienisali. Intre 1864-1877 localitatea este mentionata in fondul tapiurilor in forma sa initiala Yeni-Sala, iar in harta rusa intocmita in urma razboiului din 1877-1878 localitatea avea 5 pana la 20 de case.
Dupa 1882 devine comuna rurala.Zidurile de incinta ale cetatii se pastreaza in cea mai mare parte la o inaltime de 5-10 m si pot fi observate cu usurinta de la mari distante, iar grosimea zidului fiind de 1,50 m – 1,85 m prezinta la exterior, opt turnuri de aparare cu cate trei, patru si cinci laturi
Atat zidul de incinta, cat si turnurile, sunt construite din piatra de calcar cioplita. Intrarea se facea printr-o poarta cu deschidere foarte inalta, prevazuta cu arcada dubla si aparata de un bastion masiv pentagonal.
Cel de-al doilea zid de incinta al fortificatiei aflat pe partea de nord-est este prevazut cu turnuri patrate si triunghiulare. Incepand cu anii 90 zidurile distruse ale cetatii au fost restaurate, Enisala devenind astfel un important punct turistic al Deltei.
