Mănăstirea Celic Dere
Situata la 30 km de municipiul Tulcea, intre satele Posta si Telita, pe valea Cilicului, a fost construita catre mijlocul secolului al XIX-lea ca manastire de maici.
Manastirea are aspectul unui sat cu gospodarii imprastiate, in care se remarca in mod deosebit casa staretei, casa ce adaposteste muzeul de arta ecleziastica si biserica. Aceasta din urma a fost ridicata la inceputul secolului 20, opera a arhitectului Toma Dobrescu, printre putinele constructii etajate de acest gen din Romania.
La demisol se gaseste biserica de iarna, la parter, biserica de vara; muzeul manastirii, organizat in fostul atelier de pictura religioasa si de tesut covoare, este detinatorul unui important tezaur de obiecte de cult, intre care 43 de carti bisericesti tiparite intre 1643- 1843. Exemplarul cel mai valoros al colectiei este, fara indoiala, Biblia de la Bucuresti, din 1688.
In curtea Manastirii se afla o moara de vant, considerata monument de arhitectura.
In curtea Manastirii se afla o moara de vant, considerata monument de arhitectura.
Vatra de pietate a ortodoxismului, Manastirea Celic Dere este mostenitoarea si continuatoarea traditiilor monahale dobrogene ale caror inceputuri se inscriu in cronologia veacurilor IV-VII cand ne sunt atestate atat de cunoscuta Episcopie a Tomisului, cat si cele dunarene de la : Axiopolis (Cernavoda), Troesmis (Turcoaia), Noviodunum (Isaccea) si Halmyris (Murighiol).
Descoperirile arheologice de la Niculitel ne-au adus la lumina zilei relicvele sfintilor nostrii amintiti de Martirologiul hieronymian : Zoticos, Attalos, Kamasis si Filippos, ca fiind martirizati la Noviodunum (Isaccea) iar cele din mai 2001 de la Halmyris confirma informatiile scrise in Acta sanctorum Julii asupra celor mai vechi martiri din Dobrogea : Epictet si Astion, martirizati in timpul domniei lui Diocletian (anul 290) si ale caror oseminte se afla azi in biserica Manastirii Celic Dere.
Aceleasi perioade romano-bizantine (sec.IV-VII) i se inscrie si descoperirea din localitatea Slava Rusa ce trece a fi cel mai vechi asezamant monahal cunoscut pana acum.
Afirmarea crestinismului in Dobrogea timpurilor intunecate, ne este documentata de activitatea Mitropoliei Celtiniei si mai ales de cea din Vicina.
Afirmarea crestinismului in Dobrogea timpurilor intunecate, ne este documentata de activitatea Mitropoliei Celtiniei si mai ales de cea din Vicina.
Din acest ultim centru al Ortodoxiei bizantine a fost chemat, de catre voievodul Tarii Romanesti Nicolae Alexandru, la 1359 mitropolitul Iachint pentru a infiinta Mitropolia Ungrovlahiei.
Impotriva vicisitudinilor acelor vremuri intunecate, cu razboaie, distrugeri si rastristi din sec. al XVIII-lea si sec. al XIX-lea, viata isi continua pulsul la adapostul padurilor sau prin imensitatea stufarisurilor.
Impotriva vicisitudinilor acelor vremuri intunecate, cu razboaie, distrugeri si rastristi din sec. al XVIII-lea si sec. al XIX-lea, viata isi continua pulsul la adapostul padurilor sau prin imensitatea stufarisurilor.
In acesta atmosfera de legenda legata de timpurile apuse, de credinta si speranta in viitor, informatiile ne spun ca prin anii de sfarsit ai veacului al XVIII-lea, cativa calugari ardeleni veniti de la Sfantul Munte Athos au ramas in aceasta poiana de pe raza satului Telita nu departe de satele de mocani (pastori transhumati din Ardeal, stabiliti in Dobrogea).
Aici, ei au construit un schit si cateva chilii. Un nefericit incendiu a distrus asezamantul. Intre anii 1833-1840, arhimandritii Dositei Crihau, Paisre si Atanasie Lisavenco, cu binecuvantarea Mitropoliei grecesti din Tulcea si aprobarea data de sultanul Abdul Medgid in anul 1840, reusesc sa recladeasca noul asezamant monahal Celic Dere, nume dat dupa cel al locului in care s-au stabilit. Dere = vale, Celic de la cuvantul cilec = fragi,si care s-a metamorfozat prin uzanta in „Celic” sau „Cilic”.
In 1846 s-a construit prima biserica, cu hramul Adormirea Maicii Domnului si un paraclis cu hramul Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil – ce servea si ca trapeza. Tot atunci s-a hotarat ca Manastirea Celic Dere sa ramana pentru calugarite, calugarii fiind stramutati langa balta Saon unde vor construi un nou asezamant monahal ce va purta numele locului.
Treptat, treptat, harnicia calugaritelor de aici avea sa aduca nu numai la dezvoltarea economica ci si spirituala a manastirii. Dupa reintegrarea Dobrogei in Pamantul Stramosesc, grupul de calugarite de la Manastirea Celic Dere au fost sprijinite de ierarhii Episcopiei Dunarii de Jos pentru inzestrarea asezamantului cu o serie de noi constructii.
In 1901 episcopul Partenie Clinceni a pus temelia bisericii monumentale cu demisol care a servit o perioada de timp ca paraclis de iarna. Biserica mare poarta hramul Adormirea Maicii Domnului iar cea de la demisol Izvorul Maicii Domnului.
In 1916 biserica a fost terminata „la rosu” iar finisarile din 1932 cand, la 22 octombrie s-a savarsit sfintirea. Planurile apartin arh. Toma Dobrescu si picturile, executate in fresca, apartin artistului plastic Gheorghe Eftimiu; sculptura a fost executata de Ion Dinea.
Episcopul Nifon poate fi considerat al doilea ctitor al manastirii datorita activitatii culturale si spirituale pe care a depus-o.
In incinta manastirii s-a infiintat o scoala primara pentru adulti pana la varsta de 40 de ani si o scoala atelier de pictura bisericeasca.
In incinta manastirii s-a infiintat o scoala primara pentru adulti pana la varsta de 40 de ani si o scoala atelier de pictura bisericeasca.
S-a organizat corul bisericesc si un atelier de covoare, de tesaturi nationale cu o sectie de broderii artistice.
