Mănăstirea Sfânta Maria

Un moment important din istoria acestei mănăstiri a constituit instalarea la Techirghiol, în anul 1951, a unei bisericuțe de lemn devenită simbolul mănăstirii „Sfânta Maria”. Inițiativa a aparținut Patriarhului Justinian Marina (1948-1977).
Din inițiativa aceluiași patriarh edificiile mănăstirii au fost renovate și extinse. Din punct de vedere arhitectonic, bisericuța, așa cum se prezintă ea astăzi, se încadrează în categoria bisericilor de lemn de tip maramureșean.

Planul ei este dreptunghiular, dar cu laturile de răsărit și apus poligonale. Pereții bisericii sunt construiți din bârne de stejar suprapuse orizontal și îmbinate într-o tehnică specifică. Bârnele au un aspect natural, nefiind finisate. Întregul ansamblu este împrejmuit de un brâu median cu aspect de funie împletită, simbol al comuniunii sau o modalitate de delimitare simbolică a spațiului sacru.
Lăcașul este împodobit cu motive populare românești și cruci.

Muzeul mai cuprinde și veșminte preoțesti din secolul al XVIII-lea, obiecte de cult și icoane din lemn și lemn ferecat în alamă din aceeași perioadă. Atrage atenția o miniatură care îi înfațișează pe Sfinții Gheorghe și Dimitrie, sculptura în lemn de măslin, din secolul al XIX-lea.