Manastirea Strunga
Numele de „Strunga” vine de la numele satului care era aşezat într-o vale înconjurată de dealuri cu ieşire la balta Oltinei, la numai noua km de localitatea Baneasa (Constanta). De aproape 40 de ani satul este părasit, localnicii plecând spre oraş, iar batrânii trecând la cele veşnice.
In anul 2004, cu binecuvântarea IPS Teodosie, s-a hotărât împreună cu părintele Andrei, stareţ la mănăstirea Dervent şi cu părintele protoiereu Cloşcă Marin, ca în satul Strunga (Câşla) să se înfiinţeze un schit de maici, slujbele săvârşindu-se în bisericuţa veche cu Hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”.
Bisericuţa datează de la inceputul secolului XIX, fiind construită din chirpici şi acoperită cu stuf. În anul 1926 sătenii au reconstruit această bisericuţă din cărămidă pe piatra din temelie a vechii biserici. La piciorul Sfintei Mese s-au gasit pomelnice cu numele ctitorilor, aceştia fiind de origine bulgară.Vechimea acestei biserici se poate observa şi din găsirea a celor patru icoane vechi pictate pe lemn şi a unui veşmânt preoţesc de aproximativ 100 de ani.
Între anii 2004-2005 au încercat câteva măicuţe să rămână pe aceste meleaguri, dar condiţiile fiind foarte vitrege în această pustietate a Dobrogei, au plecat spre alte mănăstiri.
Maica Domnului prin a Sa lucrare a rânduit să aducă o maică retrasă la mănăstire „nu la răsăritul vieţii, ci la apus” de pe meleagurile Muscelului şi să rămână aici de la 1 octombrie 2005 până în prezent – Maica Filareta.
În decursul a noua ani s-a format o obşte de măicuţe retrase la mănăstire tot la apusul vieţii, “dar tinere sufleteşte”, ce se ostenesc alături de părintele duhovnic, ieromonahul Ghelasie Vizireanu şi de Maica Filareta să finalizeze noul locaş de rugăciune cu hramul Buna Vestire, alături de corpul de chilii şi o Trapeză, ce are la etaj si la mansardă camere pentru găzduirea pelerinilor.
