Mănăstirea Corlăţeni

Mănăstirea Corlăţeni de la Pojorâta a fost ridicată în anul 1927 de un localnic. Comuniştii au desfiinţat lăcaşul de cult, schitul din Pojorâta fiind reînfiinţat în 1990 în vârful munţilor. Cel care a reînfiinţat schitul, părintele Visarion Breabăn, a dorit ca rânduială liturgică şi monahală a schitului să fie fidelă celei de pe Muntele Athos.

Mănăstirea Corlăţeni se află la poalele Muntelui Rarău, în localitatea Pojorâta din judeţul Suceava. Aceasta este o mănăstire de călugări ce are ca hram Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ şi Sfânta Treime. În interiorul bisericii mănăstirii se află părţi din moaştele mai multor sfinţi, printre care se numără Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ, Sfinţii Mucenici Prov, Tarah şi Andronic, Sfântul Cuvios Gheorghe Hozevitul, Sfântul Mare Mucenic Pricopie şi Sfinţii Mucenici ucişi în pustiul Hozeva, dar şi icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana, mama Maicii Domnului.

Ridicarea Mănăstirii Corlăţeni de la Pojorâta are la bază o legendă interesantă. În timpul Primului Război Mondial, un localnic pe nume Constantin Corlăţeanu avea un fiu plecat pe front, de la care n-a mai primit nicio veste. Disperat, bărbatul a luat decizia de a posti timp de 40 de zile, sperând ca aşa să afle despre soarta băiatului său.

Se spune că, în anul 1917, în locul în care este construită Mănăstirea Corlăţeni, Constantin Corlăţeanu ar fi auzit un înger ce i-a spus că fiul său Ştefan este în viaţă. La sfârşitul războiului, fiul bărbatului, Ştefan Corlăţeanu, a revenit acasă şi chiar a ajuns primar al localităţii Pojorâta.

În anul 1925, a fost începută construcţia Mănăstirii din Pojorâta, Constantin Corlăţeanu ridicând în primă fază o cruce de fier. După abia nouă ani, familia Corlăţeanu a reuşit să construiască un schit vechi, al cărei biserică a fost sfinţită de mitropolitul Nictarie din Cernăuţi.

„Corlăţeanu Constantin ridică o cruce de fier cu postament de ciment spre lauda lui Dumnezeu, mărturie stă inscripţia de pe tabelele de aramă din postamentul crucii, către anul 1927 a fost sfinţită de către preoţii din împrejurimi.

După 3 ani bătrânul Corlăţeanu are o vedenie în care însuşi Maica Domnului i se arată şi îi dăruieşte ca în acest loc să facă un altar de rugăciune, care după un timp scurt, ajutat de fiul său Ştefan şi o parte de credincioşi ridică un schit care a fost sfinţit de Mitropolitul Nectarie în anul 1934, aici au slujit călugări pînă în anul 1962 cînd au fost dimulat şi trasportat în comuna Voroneţ unde a fost ridicată o biserică pentru această parohie, iar o parte din obiectele de cult au fost luate de către mănăstirea Putna.

Înainte de dimularea schitului în anul 1957 bătrînul ctitor în vîrstă de 96 de ani pleacă în locul de veci mulţumit în suflet de faptele făcute în slujba lui Dumnezeu. Amin”,

este mesajul inscripţionat pe pisania bisercii.

În anul 1962, comuniştii au desfiinţat schitul de la Pojorâta şi un mutat biserica la Voroneţ.

Toate icoanele şi obiectele de cult din interior au fost duse la Mănăstirea Putna, la Pojorâta rămânând doar o icoană veche cu Maica Domnului, care există şi în prezent în biserica Mănăstirii Pojorâta. Patru ani mai târziu, în 1966, localnicii din Pojorâta au construit o capelă în locul în care se afla schitul, iar în anul 1970 a fost o ridicată o nouă biserică, principalul susţinător financiar fiind un anume Ilie Ţîmpău.

Schitul de la Pojorâta a fost reînfiinţat la data de 15 iunie 1990 de către părintele Visarion Breabăn. Acesta a dorit ca rânduiala liturgică şi monahală a schitului să fie fidelă celei de pe Muntele Athos.