Mănăstirea Crișan
Cu o istorie de câteva veacuri, Mănăstirea Crișan, cunoscută și sub denumirea de Mănăstirea Vaca, este o mănăstire ortodoxă situată în satul Crișan, din comuna Ribița.
Mănăstirea se dezvăluie treptat credincioșilor, imediat ce treci pe sub poarta de lemn de la intrare. Este un loc ce te îmbie la reculegere și instrospecție. Mănăstirea cu obște de călugări, întemeiată în secolul al XVI-lea, este situată la o distanță de aproximativ 7 kilometri nord de Brad și la 46 de kilometri nord de Deva.
La nord de mănăstire se continuă dealul împădurit. Ansamblul monahal este situat pe deal, cu diferență de nivel, și de aceea a fost necesar pentru construcția clădirilor să se spargă și să se niveleze malul dealului. Mănăstirea poartă hramurile „Nașterea Maicii Domnului” și „Izvorul Tămâduirii”. În incinta mănăstirii se află și un lac artificial, unde, vara, pot fi admirați zeci de nuferi de diferite culori.
Mănăstirea a fost numită de-a lungul timpului, „Vaca”, după numele satului din apropiere în care s-a născut căpitanul Gheorghe Crișan, unul dintre cei trei eroi ai răscoalei țărănești din anul 1784, condusă de Horea, Cloșca și Crișan.
Acest așezământ monahal ortodox a fost ctitorit în cea de a doua jumătate a secolului al XVI-lea prin dragostea și jertfele românilor ortodocși din satele „Vaca”, numit satul Crișan, începând cu anul 1930, și Ribița.
Începutul vieții monahale în Țara Zarandului poate fi legat de existența pe lângă biserica din Ribița a unui centru monahal încă din secolul al XV-lea, fapt dovedit de conținutul pisaniei bisericii din Ribița, unde este pomenită și „o mănăstire”. 
Mănăstirea Crișan a fost construită la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea, cu sprijinul și din dorința localnicilor, dar și cu ajutorul financiar primit din partea unor domni ai Țării Românești, între care Mihai Viteazul, ctitor al mai multor biserici și mănăstiri în Transilvania și, prin grija Mănăstirii Prislop, din Țara Hațegului.
Mănăstirea Crișan datează de pe la anul 1450, fiind singura mănăstire din Țara Zarandului cu atestare documentară și care a durat cel mai mult în timp.
Un alt colț ce te îmbie la liniște și pace este lacul artificial din incinta mănstirii, pe care vara poți admira zeci de nuferi, de diferite culori, înfloriți. Acesta este amenajat în zona centrală a curții mănăstirii, fiind înconjurat de o alee cu flori, brazi de diferite dimensiuni ce se înalță falnici pe lângă alee.
Priveliștea este una în care te poți pierde zeci de minute, fără a-ți da seama că timpul a trecut atât de repede. Liniștea și blândețea locului te fac să uiți de agitația secolului al XXI-lea, încărcându-te cu o energie pozitivă și pură.
