Mănăstirea Dumbrăvele

Istoricul Mănăstirii Dumbrăvele s-a transmis doar prin viu grai de către bătrânii din satele vecine.  Prima biserică ce a străjuit aici a fost cea ridicată de nişte călugări prin anul 1712 în mijlocul pădurii de stejari.

După numele pădurii Dumbrava a fost un timp botezată şi mica localitate din zonă. Corpul de chilii şi clopotniţa au fost ridicate în 1900. În timpul comunismului, biserica a funcţionat ca biserică de mir, iar după 1991 schitul a trecut sub oblăduirea Mănăstirii Bistriţa.

În anul 1993, Schitul Dumbrăvele a fost greu încercat de un incediu izbucnit din cauza unui scurtcircuit şi care a ars biserica până la temelii. Icoanele din locașul de cult, ce stau mărturie și astăzi în noul paraclis, au scăpat ca prin minune de furia flăcărilor.

În acelaşi an 1993 a fost numit egumen protosingelul Pavel Toderiţă, iar din 1994 s-a şi turnat fundaţia pentru noua biserică. Lucrările au avansat relativ rapid: în 1995 temelia era gata, în 1998 biserica era în picioare acoperită cu tablă zincată, iar între 1998 şi 2002 s-a lucrat intens la pictură, catapeteasmă şi mobilier.

Pictura a fost executată de maestrul Ciprian Istrate şi ucenicii săi.  Slujba de sfinţire a fost oficiată de IPS Părinte Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, în fruntea unui sobor de preoţi şi diaconi. Tot atunci schitul a fost ridicat la rang de mănăstire, cu hramurile „Naşterea Maicii Domnului” şi „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”.

Aşezământul monahal deţine şi câteva obiecte de preţ cu valoare istorică. Printre acestea pot fi amintite clopotul turnat la Braşov în 1800, un potir din anul 1841 şi un policandru mare din 1887, inscripţionat cu numele donatorilor. Stareța Mănăstirii Dumbrăvele este monahia Nectaria Grădinariu.