Mănăstirea Sfinții Voievozi Slobozia
Cea mai veche mănăstire existentă în cuprinsul Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor şi totodată, cel mai vechi aşezământ monahal din întregul cuprins al Câmpiei Bărăganului, Mănăstirea Sfinții Voievozi din Slobozia, se află în reşedinţa judeţului lalomița.
Aşezământul este astăzi situat pe Aleea Mănăstirii, nr.1, în partea sudică a municipiului Slobozia, lângă drumul rutier DN 2A, de la Bucureşti spre Constanţa. Dincolo de şoseaua care trece pe lângă mănăstire şi de un dig de pământ, curge râul lalomiţa, peste care se întinde fostul sat Bora, astăzi cartier al Sloboziei.
Mănăstirea este vizibilă de departe, pentru călătorul care vine fie dinspre Mare, fie dinspre Călăraşi şi care zăreşte întâi turnul clopotniță, apoi turla mare a bisericii.
Pentru călătorul care vine dinspre Bucureşti şi Urziceni, (ultimul, aflat la 62 Km distanță spre vest), drumul către mănăstire este de urmat, fie prin centrul Sloboziei, ținând Bd. Matei Basarab, până în dreptul vechii Şcoli nr.1, de tip Spiru Haret, vizavi de care se văd zidurile aşezământului, în dreapta, fie pe şoseaua de centură menționată, mănăstirea fiind în stânga acesteia, vizibilă de la distanţă şi având un indicator la drum, în dreptul unui pod pietonal peste râu, către amintita Bora.
Amintită în hrisoave, de-a lungul veacurilor, sub numele de Mănăstirea Sfinții Voievozi de la Vaideei, Slobozia lui lanache, apoi de la Slobozia, Cea mai veche mănăstire din estul Munteniei, păstrată până astăzi, îşi are începuturile în al doilea deceniu al sec. al XVII-lea, având un trecut de aproape patru secole.
În martie 1614, voievodul Radu-Mihnea acorda marelui postelnic lanache Caragea dreptul de a întemeia o „slobozie” la Vaideei, adică o aşezare scutită de dări pe trei ani, unde aşezase colonişti. Acolo, în mijlocul Bărăganului şi lângă râul Ialomița, avea să întemeieze postelnicul lanache Caragea şi Mănăstirea Sfinții Voievozi.
O Prima atestare documentară a mănăstirii datează din martie 1615, când era menţionat un „Popa Ştefan de la sfânta mănăstire ot Slobozia lui Ienache”. Două decenii mai târziu, un hrisov al lui Matei Basarab amintea „cartea lui Alexandru Iliaș, leat 7126 [1618], cojnică și iscălită, făcută pre numele lui Ianache postelnicul și dat pentru sfânta mănăstire ce scrie mai sus”, adică Slobozia.
Primul ctitor al mănăstirii, boierul Ianache Caragea, a fost mare postelnic al Țării Moldovei și avea origini grecești, fiind venit din Constantinopol. La vremea sa, Ianache Caragea a fost ținut la mare cinste în Țara Românească și în Moldova, fiind considerat din „casa domnească”; era rudă, prin alianță, cu domnitorii Radu-Mihnea, Alexandru Coconul şi Leon-Tomşa.
În Ţara Românească, postelnicul a avut moşii întinse în Bărăgan, cea mai însemnată fiind Vaideei, numită mai târziu Slobozia lui lanache, apoi Slobozia. Mănăstirea pe care a ridicat-o lanache Caragea la Slobozia, lângă care şi-a avut probabil şi reşedinţa muntenească, a fost o construcție modestă, care nu se compara cu o altă ctitorie a postelnicului, Mănăstirea Sfântul Sava din laşi, unde marele postelnic a şi fost înmormântat.
Afectată de atacul tătăresc din anul 1623, poate şi de cutremurul din anul 1627, mănăstirea a fost luată „pe seama domniei”, odată cu urcarea pe tronul Ţării Româneşti a lui Matei Basarab, în anul 1632. lanache Caragea, fiind considerat „hiclean” față de Matei-Vodă, ca unul ce fusese credincios voievodului Leon-Tomşa, întreg domeniul său funciar din Țara Românească a fost confiscat de domnie, după legile vremii.
