Mănăstirea Soveja
Mănăstirea Soveja se află în zona geografică unde au fost ctitorite, în prima jumătate a secolului al XVII-lea, două sfinte locașuri monahale: Schitul Babele și Mănăstirea Soveja. Primul a fost ridicat în anii 1633 – 1634 de către ieromonahul Partenie de la Mănăstirea Bisericani (din ținutul Neamțului), cu arhiereasca binecuvântare a mitropolitului Varlaam al Moldovei și a episcopului Evloghie al Romanului.
Schitul a fost distrus în anul 1639 de către trupele muntene și cele de mercenari unguri ai principelui Transilvaniei (Gheorghe Rakoczy I), aliat al lui Matei Basarab împotriva lui Vasile Lupu, domnul Moldovei, care urmărise să-l alunge din scaun pe domnitorul Țării Românești.
După înfrângerea lui Vasile Lupu, Matei Vodă, cu prilejul împăcării, nu numai că l-a ajutat pe ieromonahul Partenie să refacă Schitul Babele, dar, ca semn al păcii statornicite între el și Vasile Lupu, va ridica tot în aceste locuri Mănăstirea Soveja, numită și Dobromira, în anii 1644 – 1645.
Schitul Babele a dispărut în prima jumătate a secolului al XIX-lea, fiind distrus. Mănăstirea Soveja, închinată în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea Patriarhiei Ierusalimului, va fi desființată ca locaș monahal în 1864, prin secularizarea aplicată de Alexandru Ioan Cuza, principele României, devenind biserică a Parohiei Soveja, situație în care se află și astăzi.
În amintirea acestor două așezăminte călugărești și în vederea refacerii vieții monahale pe aceste meleaguri, în anul 2001, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Epifanie, al Buzăului și Vrancei, a înființat Schitul Soveja, de călugărițe, aflat la șase kilometri de comuna Soveja. Schitul a fost construit prin contribuția financiară a familiei Constantin și Maria Nistoroiu din Focșani, pe un teren dat în folosință de Primăria comunei Soveja.
Acest schit se află situat pe malul stâng al râului Șușița, între localitățile Câmpuri și Soveja, la o distanță de 42 km de orașul Panciu.
În aprilie 2002 s-a început construirea unui corp de chilii, apoi s-a pus temelia bisericii cu hramul ”Sfinții Împărați Constantin și Elena”, biserică care a fost sfințită de Înaltpreasfințitul Epifanie Norocel în 21 mai 2005. Ulterior, ctitorii au construit și o clopotniță și o troiță la marginea șoselei. Toate aceste construcții au fost făcute din lemn de brad, în stil arhitectonic moldovenesc, având aplicat în exterior lambriu din scândură de brad care imită cărămida.
Dezvoltarea schitului a luat o amploare deosebită după venirea în iunie 2006 ca preot duhovnic la schit a Protosinghelului Sofian Ardelean, cu metania din Mănăstirea Sihăstria, Jud. Neamț, care a întocmit un plan de sistematizare.
Astfel, s-a construit o chilie pentru preotul duhovnic, a fost dublat peretele exterior al bisericii, întrucât biserica era friguroasă, biserica a fost dotată cu mobilier bisericesc și obiecte de cult, s-a construit o sobă nouă mai mare, iar în vara anului 2007 a fost săpată o fântână și s-a montat un hidrofor pentru alimentarea cu apă a întregului schit.
De asemenea, s-a construit o toaletă publică și mai multe fose septice pentru actualele și viitoarele clădiri proiectate. Pentru nevoile obștii monahale a fost amenajată o livadă cu o sută de pomi fructiferi, o seră și o grădină de legume.
În anul 2010 s-a început construirea unui Altar de vară, octogonal, pentru oficierea slujbelor la hram și la sărbătorile importante, altar care a fost terminat și sfințit în anul 2011 cu ocazia hramului de la 21 mai. Și pentru că suntem conștienți de vremelnicia noastră pe acest pământ, a fost amenajat un cimitir, care acum funcționează ca parc. A mai fost construit și un Aghiasmatar.
În seara zilei de 8 martie 2012, casa monahală veche, de lemn, a luat foc de la funinginea aprinsă expulzată de coșul centralei termice pe acoperișul de șindrilă. În primăvara aceluiași an s-a început construirea unei case monahale noi, din cărămidă, cu chilii pentru personalul monahal, bucătărie, trapeză, stăreție și ateliere de pictură și croitorie, clădire care în prezent este în fază de finalizare. Iar pe fundația fostei case a fost construit un foișor din lemn, pentru odihna credincioșilor.
De la 1 martie 2011 egumenă a schitului a fost numită m-hia Irina Nuță, care, ajutată de părintele duhovnic, conduce obștea monahală. Măicuțele, pe lângă slujbele de la biserică și canonul personal de rugăciune, se mai ocupă cu grădinăritul, creșterea animalelor, croitorie, pictură, îngrijirea curții și alte activități monahale.
Accesul la schit se face din șoseaua E85 Focșani-Bacău. La sensul giratoriu din localitatea Tișița, din ambele direcții, se intră pe DN2L spre Panciu, 54 km până la schit. Există indicatoare. Sau cu maxi-taxi din Focșani, Brăila și Galați.
