Manastirea Ieud
Manastirea Ieud a fost infiintata la initiativa credinciosilor din leud si a preotului Alexandru Brici, in anul 2003. Complexul monahal din Ieud cuprinde biserica din lemn si o casa monahala. Biserica de lemn din Ieud, construita in secolul al XVII-lea este monument UNESCO.
Biserica de lemn „Nașterea Maicii Domnului” din Ieud Deal (numită astfel datorită amplasării sale pe un versant pietros) a fost construită de familia nobilă locală Balea la începutul secolului al XVII-lea. Biserica datată din a doua decadă a secolului al XVII-lea, fiind cu un secol mai veche decât biserica de lemn din șes, a doua biserică de lemn din sat și una dintre cele mai vechi păstrate în Maramureș. În podul bisericii de la Ieud a fost găsit în anul 1921 Codicele de la Ieud sau Zbornicul de la Ieud, document ce a iscat polemici fiind considerat de unii istorici prima scriere românească.
În austeritatea ei exterioară, încălzită în interior de cioplitura consolelor și de culorile vii ale picturii murale, biserica de lemn din Ieud Deal reprezintă un vârf al artei și tehnicii de a construi biserici de lemn în Maramureș. Valoarea ei este dublată de un ansamblu pictural de cea mai bună calitate, cea mai reprezentativă operă a cunoscutului zugrav itinerant local Alexandru Ponehalschi.
Biserica cea bătrână din deal în Ieud a intrat în centrul atenției încă de la începuturile cercetării românești în Maramureș, în urmă cu un secol. Ioan Mihalyi de Apșa a remarcat-o în 1900 printre cele mai frumoase din Maramureș. În 1909 Ioan Bîrlea a adunat inscripțiile din biserică în valoroasa sa colecție de însemnări din bisericile maramureșene.
Doi ani mai târziu Tit Bud a datat biserica din 1364, considerând-o cea mai veche biserică din Maramureș. Etnograful Tache Papahagi a remarcat biserica din Ieud Deal în cercetarea sa în Maramureș, în primii ani după primul război mondial, pentru picturile murale bine conservate, pe care le-a ilustrat în unul din puținele clișee apărute în cartea sa.
Structura și mai ales pictura au fost descrise mai pe larg de Victor Brătulescu în 1941, care a publicat și 18 imagini și 8 schițe. Tot atunci au fost făcute primele relevee ale bisericii, de arhitectul N. Chioreanu.
Mult mai târziu, în 1968, I. D. Ștefănescu a reluat descrierea temelor principale din pictura bisericii. Tot de pictura murală, dar mult mai sistematizat, s-a ocupat și Anca Pop Bratu în 1982. Biserica a fost documentată, studiată și datată dendrocronologic în 1997 în timpul ultimei restaurări. Între 2007-2009 pictura bisericii a trecut printr-un proces de restaurare și conservare.
Pentru datarea bisericii de lemn a fost adeseori menționat anul 1364. Datarea aceasta a apărut pentru prima dată în șematismul Diocezei Gherla din 1900, care, foarte probabil, a folosit ca sursă datele culese și trimise de Tit Bud, vicarul Maramureșului. Tit Bud a reafirmat această datare în 1911 făcând trimitere la o însemnare pe „grinda din podul bisericii”. Datarea aceasta a fost de la el preluată și perpetuată atât prin publicații cât și prin tradiția orală creată în sat.
Istoricul medievist Radu Popa a pus sub semnul întrebării datarea lui Tit Bud afirmând că aceasta, ca și altele asemănătoare, „se întemeiază pe creații livrești”, sugerând în schimb datarea după invazia tătară din 1717. Tendința aceasta, de a data majoritatea bisericilor de lemn din Maramureș după invazia tătară din 1717, se reflectă în fișa monumentului, întocmită pentru înscrierea în patrimoniul mondial UNESCO.
Istoricul de artă Marius Porumb, mai echidistant față de amândouă pozițiile, a susținut că biserica de lemn din Ieud Deal „este probabil din secolul al XVII-lea, cu refaceri din secolul al XVIII-lea.”
Poziția istoricilor, mai mult sau mai puțin echilibrată, nu a înlocuit tradiția creată de Tit Bud, lăsând să circule mai multe posibile datări. Această problemă a fost rezolvată definitiv în 1997 prin metoda dendrocronologică de către cercetătorul islandez Ólafur Eggertsson, care a datat ferm biserica de lemn din Ieud Deal din al doilea deceniu al secolului al XVII-lea.
În podul bisericii există într-adevăr o inscripție, în chirilice, pe tălpile de susținere ale turnului. Inscripția începe pe talpa longitudinală, lângă fereastra vestică: „În anul Domnului 18…”. Autorul inscripției se pare că s-a răzgândit și a reluat inscripția pe talpa transversală, luminată mai bine de fereastra vestică: „În anul Domnului 1827 maistori Cionca Alexa cu Iusco Ion crâsnicu”.
Inscripția menționată de Tit Bud surprinde așadar o refacere sau reparație a turnului bisericii la 1827.
