Mănăstirea Brazi
Legendele și misterul înconjoară dealurile cultivate cu viță-de-vie din jurul orașului Panciu. Sunt locuri unde istoria începe acolo unde se sfârsește legenda, iar în alte locuri istoria și legenda se împletesc. Timpul prezent în astfel de locuri glisează pe neștiute în trecut, de unde se întoarce încărcat de arome.
Mănăstirea Brazi este un astfel de loc plin de legende. Aici se află un paraclis subteran și un tunel despre care se spune că ar fi comunicat cu o altă mănăstire din orașul Panciu – Schitu „Sfântul Ioan Botezătorul” aflat undeva deasupra mănăstirii, pe un deal.
Loc de rugăciune unic, urmare a existenței paraclisului subteran, Mănăstirea Brazi s-a păstrat până astăzi, fiind sălășluit de măicuțe. În zilele noastre la Mănăstirea Brazi odihnesc Moaștele Sfântului Teodose, fondatorul mănăstirii.
Sfântul Sinod a proclamat solemn canonizarea Sf. Ier. Mc. Teodosie de la Brazi pe 5 octombrie 2003, sfântul având ca zi de pomenire data de 22 septembrie.
Trupul sfântului a fost descoperit în chip minunat în anul 1842, în vremea stăreţiei la mănăstirea Brazi a ieroschimonahului Dimitrie. Trupul sfântului este descoperit atunci când noul stareţ pune să fie săpat propriul lui mormânt în cimitirul mănăstirii, în locul unde fusese biserica Sf. Gheorghe.
Groapa se surpă însă în fiecare zi, până când stareţul însuşi se hotărăşte să vină să cerceteze pricina şi, săpând iarăşi, află în acest loc trupul Sfântului Teodosie, după cum povesteşte şi Cuviosul Antipa de la Calapodeşti, care a fost de faţă la această descoperire minunată şi care spune că moaştele Sf. Teodosie răspândeau o mireasmă plăcută.
Stareţul pune ca sfântul să fie reînhumat în Peştera de Jos, în subteranele paraclisului „Învierea lui Lazăr”, unde se slujea pe atunci şi Sf. Liturghie. Capul sfântului a fost păstrat în altarul paraclisului, spre cinstirea lui de către monahi şi credincioşi ; rămâne aici până la închiderea şi demolarea mănăstirii de către regimul comunist, în anul 1959, când a fost pus din nou în mormânt.
Există mărturii atât din secolul al XIX-lea, cât şi din secolul al XX-lea care atestă evlavia credincioşilor faţă de sfântul mucenic Teodosie. Moaștele Sfântului Teodose odihnesc în biserica schitului, ele fiind depuse aici după ce au fost descoperite în paraclistul subteran amplasat sub lăcașul de cult.
Cercetările făcute în anii 2000 pe locul fostului paraclis, prin grija episcopului PS Epifanie al Buzăului au dus la descoperirea moaştelor Sfântului Teodosie. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat solemn canonizarea ca sfânt a sfinţitului Teodosie, iar moaştele sale au fost aşezate, spre cinstire, în biserica Mănăstirii Brazi.
O parte a moaştelor sfântului a fost trimisă şi la mănăstirea de metanie a sfântului, Bogdana, iar din mai 2010, o părticică din moaştele sale a fost dăruită bisericii Sf. Nicolae din Bucureşti, care a primit şi Hramul Sfântul Teodosie de la Brazi.
La Mănăstirea Brazi și-a petrecut mare parte din viață și scriitorul Ioan Slavici care, alături de Gala Galaction, a tradus Biblia.
Mănăstirea Brazi este o mănăstire ortodoxă, situată la aproximativ un kilometru sud-vest de orasul Panciu, sub Dealul Neicului, pe malul drept al pârâului Hăulita.
Istorie. Conform datelor istorice, Mănăstirea Brazi a fost construită în timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Documentele arată faptul ca în a doua jumătate a veacului al XVII-lea, la Schitul Brazi, s-a așezat fostul mitropolit Teodosie al II-lea al Moldovei.
Ales, în anul 1670, episcop al Rădăuților, iar în 1672 episcop al Romanului, Teodosie va fi rânduit, în anul 1674, în scaunul de mitropolit al Moldovei. După anul 1676 biserica a fost refăcută pe partea de moșie a fostului Mitropolit Teodosie al II-lea cu cheltuiala sa. De altfel, Sfântul Teodosie a lăsat averea și moșiile sale Mănăstirea Brazi.
Mănăstirea a avut o istorie zbuciumată, fiind distrusă și reconstruită de ma multe ori. În anul 1959 a fost desființată, iar în data de 9 septembrie 1990, în prezența maicilor Iustina Angheluță și Pavelina Cafagiu a fost săvârșită slujba de resfințire a locului. În prezent, la Mănăstirea Brazi viețuiesc douăzeci de călugărițe și surori.
Paraclisul subteran face legătura cu Schitul “Ioan Botezătaoru”
Paraclisul subteran din piatră stârnește curiozitatea vizitatorilor. În trecut catapeteasma din lemn era sculptată, zugrăvită și poleită. Acum locul de rugăciune subteran se află în renovare. În culoarul care este săpat la intrarea în paraclis a fost descoperit mormântul Sfântului Teodosie, ale cărui rămașite pământești se găsesc în biserică.
Interesant este și faptul că din paraclis se putea ieși printr-un tunel subteran, în valea pârâului Șușița, la 1,5 kilometri depărtare. Acesta este un culoar secret care se mai păstrează și acum, dar care nu poate fi vizitat, fiind astupat în timpul restaurării schitului.
Trebuie precizat faptul că la Mănăstirea Brazi se poate înnopta, în condiții de două margarete, deși chiliile nu sunt acreditate pentru turism ecumenic sau turism rural.
