Mănăstirea Golia

Este situată la limita de NE a orașului medieval în Târgu Cuculuim pe strada Cuza Vodă nr. 51.

O primă informație ne este oferită de inscripția unei lespezi de pământ, datată 1515 unde se amintește de o anume Teodora care se număra printre ctitorii unei biserici existente în acest loc. La 1650 Vasile Lupu hotărăște transformarea radiclă  a așezământului căzut în ruină.

Rezidirea s-a făcut după concepția arhitecturală a vechii biserici și a fost terminată de fiul său, Ștefăniță Vodă la 1650. O pânză votivă din 1651 înfățișează chipurile lui Vasile Lupu și ale lui Ioan Golia. O inscripție slavonă din biserică menționează drept ctitor pe Vasile Lupu la 1650 și fiul său, Ștefăniță Vodă la 1660. Zidul împrejmuitor îi este atribuit lui Vasile Lupu, iar turnurile de colț sunt adăugate de Gheorghe Duca, ctitorul mănăstirii Cetățuia.

La 1687 Sobieski ocupă Iașul cu trupe polone, prilej în care izbucnesc incendii ce cuprind și Golia. Alte incendii din anii uleriori provoacă mari stricăciuni așezământului. Lucrările de resrtaurare ce auurmat au fost întrerupte de marele cutremur din 1738, care a pricinuit dărâmarea părții superioare, împreună cu turlele, chiar în timpul reparațiilor.

La finele sec. al XVIII-lea biserica a funcționat drept catedrală mitropolitană-. În 1882 un incendiu pustiitor se abate asupra Iașului, cuprinzând și mănăstirea Golia, în special unele clădiri din incintă. La 1838, stareț fiind Grigore Irinopolios, se reface catapeteasma așa cum apare până azi.

Dup secularizare, 1863,lipsită de averi și fără sprijinul guvernanților se ruinează. Din cauza marilor stricăciuni între 1900 și 1947 biserica a fost închisă. Prin străduința mireopolitului Justinian al Moldovei se fac lucrări de restaurare în anii 1943-1947, iar la 29 decembrie 1947 este redată culturii. O mare contribuție a avut preotul paroh Dumitru Hodîrcă prin eforturile depuse în timpul reparațiilor. Din 1992 biserica a revenit la statutul ei inițial, cu obște de călugări.

          Aprecieri tehnice privind biserica:

Ctitoria lui Vasile Lupu este realizată sub influența arhitecturii occidentale, predominând stilul gotic, alături de influența arhitecturii grecești în exterior, prin capitelurile tipic corintice. Construcția este realizată din blocuri mari de piatră. Interiorul respectă maniera bizantină fiind împărțită în altar ( foarte spațios) cu Sfânta Masă de mari proporții.

Este luminat de 3 ferestre la E, una pe centru, si alte două în dreapta și stânga acestuia.

Naosul primește lumina printr-o fereastră așezată la S și alta la N. Deasupra lui este o turlă deschisă, mare., de formă octogonală, care are 8 ferestre, câte una pe fiecare față. Pronaosul luminat tot de două ferestre, are o turlă asemănătoare celei din naos, așezată mai spre pridvor.

De la turlă, dinspre naos, coboară un zis sisținut de două coloane mari octogonale. În fața acestor coloane, către naos, se află scaunele domnești ale lui Vasile Lupu și soției sale, din lemn de chiparos, cu o sculptură deosebit de rumoasă.  Interiorul bisericii adăpostește mormintele unor personalități ale epocii.

Prinre obiectivele de preț seremarcă policandrul aflat în pronaos și 4 sfeșnice în fața altarului, donații ale lui Vasile Lupu. Turlele au fost la început în număr de 3, dar în timpul construcției s-au mai adăgat încă patru, ajungându-se la 7, model unicat, care poartă amprenta bisericilor moscovite.

Ferestrele bisericii sunt duble, terminate în arc, cu grilaje metalice la exterior. Pridvorul, cu intrare la sud, are două portaluri asigurate de uși în metal forjat. Deasupra ușii se află unica ferestră care luminează pridvorul. Ușile de acces spre pridvor și spre pronaos sunt înconjurate de o frumoasă sculptură în marmură cu stema Moldovei.

          Pictura: O inscripție din biserică ne informează că pictura inițială este opera unui meșter pe nume Matei. A fost refăcută în 1754 când au fost efectuate și mari reparații la biserică. Două reprezentări votive în partea de apus a pronaosului îi înfățișează drept ctitori pe domnitorul Ieremia Movilă și familia Golia înspre nord, iar spre sud este reprezentată familia domnitorului Vasile Lupu. O mare parte a picturii a mai fost refăcută în 1838.

Turnul Goliei, aflat la 40 m sud de biserică, reprezintă o mare atracție turistică. Este înalt de 29 m cu un gang de intrare în incintă. În anul 1855 egumenul Meletie a înălțat turnul cu o clopotniță, dar la 1900 aceasta a fost înlocuită cu o terasă, iar pe latura de V s-a atașat un turn rotund cu o scară elicoidală care permite accesul la cele trei nivele. Alături de turn se află prima casă de apă de Inși cu fântână turcească în exterior.

          Stăreția se află în partea de apus a bisericii. Este o construcți cu acoperiș larg, în stil moldovenesc. În partea de E a incintei se află o construție de arcade ridicată in sec. XVII, săpată de la incendiul de la 1822.

Într-o clădire din incintă funcționează o tiporafie care susține activitatea editorială a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Mănăstirea Golia apare ca o puternică fortăreață medievală de apărare, cu ziduri și turnuri de incintă, cu porți mari din metal și lemn la intrarea sub turn și în biserică.

Arhitectura ansamblului mănăstiresc, masivitatea contrucțiilor și frumusețea lor, au fost motive de apreciere și admirație din partea unor personalități importante care au avut prilejul să viziteze mănăstirea. În 1668 Ghesarie Daponte găsește Golia refăcută ca o mare minune și podoabă a Iașului de la finele sec XVIII. Este de asemenea apreciată în mod deosebit de Petru cel Mare, în anul 1711 când a vizitat Iașul.