Mănăstirea Lepșa

Mănăstirea Lepşa datează de la 1774 şi adăposteşte încă vechea icoană din 1584, primită de la Ierusalim, împreună cu icoana Sfântului Nicolae, care a scăpat nevătămată dintr-un  incendiu care a distrus lăcaşul sfânt în anul 1929.

Schitul Lepşa a fost ridicat în anul 1774 chiar pe valea pârâului cu acelaşi nume şi era destinat călugărilor.  Din documente reseie că lăcaşul a fost ridicat din banii localnicilor, iar la 1789 mănăstirea primeşte de la sătenii din Tulnici un „trup de moşie”. Aşezământul a primit de-a lungul timpului  danii de la Obştea Vrancei, fiind chiar administrat de aceasta. Se spune că mănăstirea a servit şi ca centru de îngrijire a bolnavilor. În istoria mănăstirii, cel mai dificil moment a fost în 1929, când un incendiul a distrus biserica de lemn şi toate construcţiile din ansamblul schitului.
În perioada reconstrucţiei, mănăstirea Lepşa a mai beneficiat de o donaţie generoasă, venită de la Ierusalim: o icoană pictată în 1584, ce întruchipează pe Mântuitorul şi pe Fecioara Maria, încadrate şi de alte scene biblice. În1959, regimul comunist pus lacăt pe mănăstire, maicile au fost alungate, imobilele şi pădurile confiscate.

Corpul nou de chilii a intrat în posesia liceului „Alexandru Ioan Cuza” din Focşani, terenul a ajuns la C.A.P. Tulnici, iar restul corpurilor de clădire au devenit magazii forestiere.

Nouă biserică a mănăstirii a fost sfinţită în anul 2012 şi a primit hramurile ‘Izvorul Tamaduirii’ şi ‘Sfintii Arhangheli Mihail şi Gavriil’. Mănăstirea Lepşa este una din cele mai înfloritoare şi căutate mănăstiri din Eparhia Buzăului şi Vrancei.