Mănăstirea Răchitoasa
Istoria Mănăstirii Răchitoasa, ultima din România care și-a recăpătat statutul pierdut în urmă cu 140 de ani, se întinde pe durata a patru secole. La sfârșitul veacului al XVII-lea, marele clucer Ianaki a făcut la Răchitoasa o bisericuță mică de lemn de stejar, care se găsea lângă Mănăstirea Răchitoasa de astăzi.
Din nefericire, biserica mănăstirii Răchitoasa a fost dărîmată de cutremurul din 31 mai 1739. A fost renovată, ultima oară, la sfîrşitul secolului XIX.
Aşa după cum informează Melchisedec Ştefănescu, episcop al Romanului, în anul 1882, „mănăstirea aceasta este acum prefăcută în penitenciar pentru oameni fără căpătîi şi vicioşi. Biserica e în bună stare, dar încăperile mănăstirii, unde locuiesc deţinuţii, precum şi personalul administrativ al penitenciarului, sunt vechi, negrijite şi umede şi reclamă urgente îmbunătăţiri pentru ca penitenciarul să nu devină lăcaş de condamnaţi la moarte”.
Mănăstirea de la Răchitoasa, una din cele mai mari mănăstiri din Moldova, la vremea ei, a fost secularizată sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza şi transformată în „penitenciar pentru oameni fără căpătîi şi vicioşi”. Cu alte cuvinte, a devenit „leprozerie”, după cum ne-a informat părintele Eftimie.
Ultimul stareţ grec, auzind de legile lui Cuza, a încărcat argintăria şi alte obiecte de valoare ale mănăstirii şi a încercat să le transporte peste Dunăre. A fost însă oprit de guvern, iar obiectele redate mănăstirii. Ce s-a întîmplat cu ele, nu mai ştie nimeni acum.
Cert este că, după aproape 150 de ani, lăcaşul de cult de la Răchitoasa şi-a recăpătat statutul pierdut. Şi vrea să o ia de la capăt.
Pe locul unde se afla altarul acesteia s-a ridicat o cruce. Ea a servit drept biserică a cimitirului sătesc. Mai apoi, în anul 1697, marele spătar Ilie Ianaki, și cu soția sa, Theofana, fiica voievodului Mihai Racoviță, au zidit actuala mănăstire și au înzestrat-o cu moșii.
În testamentul său, scris în românește în anul 1704, spătarul Ilie Ianaki indica: „cine s-ar amesteca a strica a noastră tocmeală și așezare ce am făcut…să fie blestemat de Domnul Dumnezeu și de toți sfinții”.
